In seara asta am reusit sa ajung la Bucharest Music Film Festival si ma bucur enorm. A fost o seara superba, dar care a trecut muuult prea repede(si din cauza vijeliei care a fortat organizatorii sa isi ia jucariile si sa plece).
Pe scena a fost trupa orchestra Traffic Strings, compusa din 8 artisti foarte buni, considerati de multi ca fiind din elita muzicienilor romani. Opt oameni au reusit o prestatie superba, cu un aranjament muzical care nu contenea sa iti dea fiori pe spate si sa iti ridice parul. A fost o racorire a neuronilor, o baie a emotiilor si o incordare-relaxare "spasmatica" a muschilor, care incercau sa tina ritmul cu sunetele, lucru greoi de realizat fara sa arati ca un nebun :))
Ma bucur ca am reusit sa imi readuc aminte de zilele cand mai mergeam la astfel de evenimente si sper ca pofta trezita sa nu imi fie amortita de problemele cotidiene. A fost o seara reusita, imi pare rau ca unii nu au putut ajunge sa se bucure si ei. Va dau eu de la mine:)
Las mai jos doua clipuri cu respectivii care sa va inmoaie timpanul.
duminică, 20 iunie 2010
vineri, 18 iunie 2010
Lumea necunoscutului
Cu putin timp in urma am fost intrebat ce inteleg eu prin "Lumea necunoscutului trebuie intotdeauna respectata", aceasta propozitie fiind semnatura personala la email. Am vrut sa ofer acest raspuns direct, dar mi-am dat seama ca este prea mult de spus, iar un raspuns ciontit si lipsit de explicatii nu imi suradea.
Din punctul meu de vedere, poti sa o consideri o concluzie, una la care am ajuns dupa ce am fost scuturat de viata de cateva ori pentru imprudenta, imaturitatea, naivitatea si lipsa de respect fata de ce era in jurul meu si de care eu eram constient, sau nu.
Semnificatia aceastei propozitii se aplica pe toate planurile existente in viata unei persoane, pentru simplul fapt ca respectul este un lucru vital in orice interactiune. Fie ca e vorba de respectul de sine, respectul pentru o persoana importanta in viata ta, sau fata de un mod de viata, respect fata de principii sau respectul fata de toate lucrurile pe care noi nu le cuprindem rational constient, el trebuie sa isi faca prezenta in permanenta.
„Lumea necunoscutului trebuie intotdeauna respectata”.Aceasta lume a necunoscutului poate fi creionata incepand
Din punctul meu de vedere, poti sa o consideri o concluzie, una la care am ajuns dupa ce am fost scuturat de viata de cateva ori pentru imprudenta, imaturitatea, naivitatea si lipsa de respect fata de ce era in jurul meu si de care eu eram constient, sau nu.
Semnificatia aceastei propozitii se aplica pe toate planurile existente in viata unei persoane, pentru simplul fapt ca respectul este un lucru vital in orice interactiune. Fie ca e vorba de respectul de sine, respectul pentru o persoana importanta in viata ta, sau fata de un mod de viata, respect fata de principii sau respectul fata de toate lucrurile pe care noi nu le cuprindem rational constient, el trebuie sa isi faca prezenta in permanenta.
„Lumea necunoscutului trebuie intotdeauna respectata”.Aceasta lume a necunoscutului poate fi creionata incepand
luni, 10 mai 2010
Fata in fata cu tine insuti
Citind cateva randuri primite via e-mail am simtit placerea si nevoia sa scriu cateva randuri. Mesajul primit este reprodus mai jos in forma partiala fiind urmat de cateva cuvinte personale.
Cateva randuri despre felul cum ratiunea si sentimentele pot actiona asupra vietii noastre asupra sanatatii noastre si asupra relatiior noastre cu cei din jur. Pare plicticos dar devine interesant cand incepi sa te regasesti in vari ipostaze mentionate mai jos..
MEDICINA HOLISTICA,
Cateva randuri despre felul cum ratiunea si sentimentele pot actiona asupra vietii noastre asupra sanatatii noastre si asupra relatiior noastre cu cei din jur. Pare plicticos dar devine interesant cand incepi sa te regasesti in vari ipostaze mentionate mai jos..
MEDICINA HOLISTICA,
dr. Lidia Mandru
[...]
Se cuvine sa iertam nu numai in gand, ci si cu sufletul.
Cel mai mult ne leaga de trecut supararile neiertate.
Dependenta naste frica, indoiala, depresia si supararea.
marți, 6 aprilie 2010
Here Again..
Dupa multa vreme simt dorinta si placerea de a scrie ceva pe blog si asta in mare parte se datoreaza unor aproximativ 10 secunde ce au venit la sfarsit de seara, inainte de "noapte buna" si "sper sa ne vedem mai des"...au fost cateva propozitii care m-au facut sa imi readuc aminte de ce acum multi ani am scris pe o hartie albastra "..ever and ever kiddo", sau de ce legatura dintre noi tine de....9-10 anisori.
De ce spun asta? pentru ca de vreme buna nu stiam ce am pierdut si, pe cat de evidenta ar parea, e un lucru pe care nu multi si-l observa pierdut... sau ratacit. Pentru asta iti multumesc.
In ultima vreme ma tot amageam cu fel de fel de scuze, suficient de plauzibile pentru autocritica impusa, dar toate argumentele logice se pierd atunci cand e vorba de asta.
Si acum ca sa fac un pic de lumina pentru eventualii cititori
in 5 ani de trait in Bucuresti un lucru esential - din punct de vedere personal - care ma distingea de ceilalti muritori din capitala era expresia libera, zambitoare si primitoare pe care o aveam atunci cand gandurile imi fugeau in departari si muschii fetei ramaneau fara control constient, cum ar spune unii cand iti relaxezi muschii fetei...Pe unde mergeam metrou, autobuze, orice mijloc de transport vedeam buze cu colturile orientate in jos, sau in cel mai bun caz drepte...fete triste sau cel mult inerte, lipsite de lumina, de speranta...
(Ca fapt divers , incercati sa va surprindeti in momente in care gandul rataceste si vedeti mimica fetei voastre atunci cand e relaxata..aia este starea reprezentativa sau nivelul starii tale de spirit/ starea emotionala din acea perioada. Poate ca veti cauta sa gasiti argumente prin care sa va scuzati sau sa combateti ce am spus, dar nu pe mine trebuie sa ma convingeti..fiecare are datoria sa fie cinstit cu el insusi. Eu unul m-am simtit oarecum tradat de ratiune, in sensul ca ratiunea a preferat sa ignore problema decat sa o infrunte)
Acum am vazut prin ce trebuie sa trec ca sa ajung si eu o mutra obosita si inerta..nu, nu inerta, mult prea serioasa si prea transanta, unde sensibilitatea pentru problemelor altora se regasea cu mare greutate. Partea buna e ca acum stiu ca voi trece cu mai mare usurinta peste situatii de genul pe viitor.
Am uitat sa fac unele lucruri pe care eu singur le spun altora si am ignorat clopotelele cand sufetul le-a tras.
Poate ca veti spune ca sunt un tampit, ca totusi vorbim doar despre un zambet. Dragii mei, poate aveti dreptate, dar un lucru il stiu sigur, nimic nu e mai greu decat sa treci prin viata zambind din suflet in fiecare moment. Daca cineva reuseste asta e pe putin spus de admirat..Eu unul ma stradui si acum am invatat mai bine din tainele pastrarii cumpatului si al detasarii de probleme....si ma bucur. Sunt doar usor intristat ca a durat atat de mult sa imi dau seama si mai mult decat atat, ca nu am vazut singur..
D-asta sunt buni prietenii la casa omului. (Si pt ca trimit sms-uri la ora asta :)) )
Am scris suficient, va las in vib-uri de Patrice...
De ce spun asta? pentru ca de vreme buna nu stiam ce am pierdut si, pe cat de evidenta ar parea, e un lucru pe care nu multi si-l observa pierdut... sau ratacit. Pentru asta iti multumesc.
In ultima vreme ma tot amageam cu fel de fel de scuze, suficient de plauzibile pentru autocritica impusa, dar toate argumentele logice se pierd atunci cand e vorba de asta.
Si acum ca sa fac un pic de lumina pentru eventualii cititori
in 5 ani de trait in Bucuresti un lucru esential - din punct de vedere personal - care ma distingea de ceilalti muritori din capitala era expresia libera, zambitoare si primitoare pe care o aveam atunci cand gandurile imi fugeau in departari si muschii fetei ramaneau fara control constient, cum ar spune unii cand iti relaxezi muschii fetei...Pe unde mergeam metrou, autobuze, orice mijloc de transport vedeam buze cu colturile orientate in jos, sau in cel mai bun caz drepte...fete triste sau cel mult inerte, lipsite de lumina, de speranta...
(Ca fapt divers , incercati sa va surprindeti in momente in care gandul rataceste si vedeti mimica fetei voastre atunci cand e relaxata..aia este starea reprezentativa sau nivelul starii tale de spirit/ starea emotionala din acea perioada. Poate ca veti cauta sa gasiti argumente prin care sa va scuzati sau sa combateti ce am spus, dar nu pe mine trebuie sa ma convingeti..fiecare are datoria sa fie cinstit cu el insusi. Eu unul m-am simtit oarecum tradat de ratiune, in sensul ca ratiunea a preferat sa ignore problema decat sa o infrunte)
Acum am vazut prin ce trebuie sa trec ca sa ajung si eu o mutra obosita si inerta..nu, nu inerta, mult prea serioasa si prea transanta, unde sensibilitatea pentru problemelor altora se regasea cu mare greutate. Partea buna e ca acum stiu ca voi trece cu mai mare usurinta peste situatii de genul pe viitor.
Am uitat sa fac unele lucruri pe care eu singur le spun altora si am ignorat clopotelele cand sufetul le-a tras.
Poate ca veti spune ca sunt un tampit, ca totusi vorbim doar despre un zambet. Dragii mei, poate aveti dreptate, dar un lucru il stiu sigur, nimic nu e mai greu decat sa treci prin viata zambind din suflet in fiecare moment. Daca cineva reuseste asta e pe putin spus de admirat..Eu unul ma stradui si acum am invatat mai bine din tainele pastrarii cumpatului si al detasarii de probleme....si ma bucur. Sunt doar usor intristat ca a durat atat de mult sa imi dau seama si mai mult decat atat, ca nu am vazut singur..
D-asta sunt buni prietenii la casa omului. (Si pt ca trimit sms-uri la ora asta :)) )
Am scris suficient, va las in vib-uri de Patrice...
vineri, 5 martie 2010
Mihai Eminescu..
Un articol interesant ce priveste aspecte din viata lui Eminescu si a "apropiatilor" sai..
Adevarul despre Eminescu
* Postat de Nicu Dan Petrescu în Martie 4, 2010 la 4:11pm
* Vezi blogul lui Nicu Dan Petrescu
Chiar dacă ziua de naştere a lui Eminescu se sărbătoreşte pe 15 ianuarie, în realitate data aceasta este doar simbolică, cea reală fiind 20 decembrie „pe stil vechi" sau 1 ianuarie „pe stil nou". Înregistrarea naşterii s-a făcut mai târziu de către părinţi, iar ulterior a survenit reforma calendarului. Cu toate că au trecut mai bine de 100 de ani de la lupta sa singulară şi exemplară pentru fiinţă neamului românesc, adevărul despre Eminescu încă se aşteaptă rostit. Dincolo de atacurile tot mai virulente ale denigratorilor postmoderni, Eminescu a rămas pentru cei mai mulţi o enigmă. Activitatea sa publicistică şi politică orientată spre întregirea României este pentru cei mai mulţi o necunoscută. Puţini ştiu că Eminescu a fost, în propria lui ţară, victima uneia dintre cele mai josnice manevre de defăimare publică, dezinformare şi intoxicare specifice serviciilor de spionaj. El a intrat în malaxorul aparatului represiv al poliţiei politice şi a devenit o problemă şi o afacere de Stat. După moarte, publicistica sa a fost trecută la index, iar posteritatea sa a fost deformată şi manipulată de toate regimurile politice care s-au succedat în România.
Dosarul Eminescu
Cea mai însemnată parte a activităţii lui Eminescu a fost dedicată gazetăriei şi politicii. Din 1876, devine ziarist profesionist - ocupaţia sa principală până la sfârşitul vieţii. Debutează la Curierul de Iaşi şi apoi, în 1877, este redactor la Timpul, din 1880 redactor şef şi redactor pe politică până în1883. În mod brutal, în iunie 1883, munca sa este întreruptă şi este internat cu forţa într-un ospiciu. Poliţia, sub apăsarea Puterii regale, îl
Adevarul despre Eminescu
* Postat de Nicu Dan Petrescu în Martie 4, 2010 la 4:11pm
* Vezi blogul lui Nicu Dan Petrescu
Chiar dacă ziua de naştere a lui Eminescu se sărbătoreşte pe 15 ianuarie, în realitate data aceasta este doar simbolică, cea reală fiind 20 decembrie „pe stil vechi" sau 1 ianuarie „pe stil nou". Înregistrarea naşterii s-a făcut mai târziu de către părinţi, iar ulterior a survenit reforma calendarului. Cu toate că au trecut mai bine de 100 de ani de la lupta sa singulară şi exemplară pentru fiinţă neamului românesc, adevărul despre Eminescu încă se aşteaptă rostit. Dincolo de atacurile tot mai virulente ale denigratorilor postmoderni, Eminescu a rămas pentru cei mai mulţi o enigmă. Activitatea sa publicistică şi politică orientată spre întregirea României este pentru cei mai mulţi o necunoscută. Puţini ştiu că Eminescu a fost, în propria lui ţară, victima uneia dintre cele mai josnice manevre de defăimare publică, dezinformare şi intoxicare specifice serviciilor de spionaj. El a intrat în malaxorul aparatului represiv al poliţiei politice şi a devenit o problemă şi o afacere de Stat. După moarte, publicistica sa a fost trecută la index, iar posteritatea sa a fost deformată şi manipulată de toate regimurile politice care s-au succedat în România.
Dosarul Eminescu
Cea mai însemnată parte a activităţii lui Eminescu a fost dedicată gazetăriei şi politicii. Din 1876, devine ziarist profesionist - ocupaţia sa principală până la sfârşitul vieţii. Debutează la Curierul de Iaşi şi apoi, în 1877, este redactor la Timpul, din 1880 redactor şef şi redactor pe politică până în1883. În mod brutal, în iunie 1883, munca sa este întreruptă şi este internat cu forţa într-un ospiciu. Poliţia, sub apăsarea Puterii regale, îl
Abonați-vă la:
Postări (Atom)