Minuta 2 pe 2011

Cum spuneam ultima data cand am scris aici, se intrevedea ceva speranta. Ei bine, a fost calcata in picioare si tarata prin namol fara mila. Cu toate astea, speranta mea in ceva bun a razbit, dar nu in sensul in care credeam/speram.

Acum se intrevede un nou inceput si cum imi place sa cred ca de fiecare data cand ajungi jos te ridici mai sus decat ai fost pana in acel moment, indraznesc sa tintesc cum n-am tintit niciodata. Pentru ca acum stiu ca nu ma mai tine nimic in loc decat propria-mi persoana.

In urma celor intamplate in ultimele luni, eu am ramas cu o enigma si sper ca se va gasi cineva dintre cei ce vor citi aceste randuri sa imi dea macar o parere care sa ma ajute sa inteleg.

Cand alegi un drum care s-a dovedit a iti distruge si indeparta lucrurile bune, echilibrul interior, linistea si fericirea si realizezi lucrul asta, DE CE ai continua sa mergi pe el? Cum poti sa crezi ca vei reusi sa te ridici din namol fara sa te indepartezi de acest drum?

Eu nu inteleg. Cand ceva iti face rau, te departezi de el, nu te apropi. Parerea mea.

Stiu ca am fost inactiv anul acesta pe multe planuri, dar eu ma bucur ca am reusit sa ies din ce era mai greu si urat. Pe departe cel mai dificil an in ceea ce priveste autocontrolul si autodisciplinarea.

"Minuta" anului plus Casa noua

Tot radeam noi de niste corporatisti convinsi, m-am spurcat putin :))


Cum spuneam. Din ianuarie am inceput sa ne cautam casa. In perioada asta am trecut prin trei faze.
Chirie. Cumparam. Chirie. Deci in continuare chirie.

Toata perioada asta a fost ca o boala grea de care nu mai scapi, te iei la tranta cu ea, te baga in pat, te incinge bine si apoi te lasa sa zaci, iei o gura de antibiotic, te ridici in fund, ii dai doua suturi, faci pe zmeul si crezi ca ai biruit-o si apoi, cand ti-e lumea mai draga te prinde si te  baga mai rau in asternuturi intr-o staza semi constienta semi zombi in care te zbati si cu care nu-ti ramane decat sa te lupti cum stii mai bine. Indiferenta, speranta, complacere, vointa, etc...ce alege fiecare.

Ieri am zacut in sinea mea, caci treaba am facut suficienta, dar pe toata durata zilei am simtit ca sunt un bolnav pe cale de recuperare. Si a fost asa de reala senzatia incat sunt atat de bucuros ca am scapat din locul ala cat nu pot spune. Acum, asemeni bolnavului in recuperare, astept sa mi se intoarca fortele si sa ma pot apuca de toate lucrurile pe care nu am putut sa le mai fac, sa am grija de toate aspectele pe care din vari motive nu am mai fost capabil sa le ingrijesc.

Sunt bucuros, pentru prima data in anul asta se vad si semnele bune pe care am simtit ca le va aduce. Speranta tocmai a primit un boost de energie si acum imi da cercuri precum un copil pe vitamine:)) Sper sa isi pastreze rezerve, o sa aibe nevoie.

Acum stau pe canapeaua noua din casa noua si nu indraznesc sa privesc pe langa ecranul de la laptop unde se afla trolerele, rucsacii cu toate lucrurile aduse..mai stau putin si ma apuc de ele ma tot incurajez:))

Simt un firicel de bine care incepe si isi face loc timid printre bolovanisuri, valuri de pamant si alte obstacole. Si se apropie de mine. Sper sa nu i se puna si lui baraj in calea mea. Iar.




To new beginings! The only thing that never gets old:))

Rise up, it`s a new day!

When all fails, remember your core, the purest thing ever to exist. It will do the rest!






lyrics

Drum

Astazi am hotarat ca e timpul sa imi caut drumul din nou, lin si anevoios, placut si cu greutati, bogat in experiente placute si triste, dar cu un final aproape mereu intrezarit si sa incep sa umblu pe el. De fapt..nu cred ca am plecat niciodata de pe el, doar ca a fost invecinat cu un altul care aproape au format o autostrada pe care niste suflete sa poata jongla intr-o incercare de ceva frumos. Acum e timpul de o mai bine definire a benzilor cu sens unic.

Question Mark

In ultimul an am invatat un lucru, anume sa nu mai imi ignor instinctele, sa le dau ascultare chiar si atunci cand versiunea de realitate ce imi este prezentata pare suficient de reala si plauzibila. Acum am ajuns intr-un moment in care nu stiu daca vreau sa sper ca instinctul e gresit sau daca vreau sa aflu realitatea.





..Adevar sa fie..

TARTARIA - "Striga istoria sub noi!"

Un articol care te lasa fara cuvinte si in acelasi timp produce in tine o mica explozie de sentimente, trairi si dorinte.

[Articol preluat de aici]

The New York Times-A Lost European Culture; 

Vlassa-Tartaria, Striga istoria sub noi, oameni buni!

Cel mai prestigios ziar din Statele Unite ale Americii, publica in sectiunea Science, un articol despre aceasta expozitie, articol scris de John Noble Wilford si intitulat “A Lost European Culture, Pulled From Obscurity”. Prezentam mai jos fragmente :
O CULTURA EUROPEANA PIERDUTA, SCOASA DIN OBSCURITATE
Inaintea gloriei care a fost Grecia si Roma, inainte chiar de primele orase ale Mesopotaniei sau a templelor de-a lungul Nilului, au trait in valea de jos a Dunarii si la poalele Balcanilor oameni care au fost primii in arta, tehnologie si comert la mare distanta.
Timp de 1.500 de ani, incepand mai devreme de anul 5.000 I.Chr., ei au lucrat pamantul si au construit orase, unele cu 2.000 de locuinte. Ei au fost mesteri priceputi in arta bronzului, noua tehnologie a acelui timp. In mormintele lor s-a gasit o varietate impresionanta de ornamente de cap si bijuterii pentru gat si, intr-un cimitir, au fost descoperite, ca ansamblu de aur, cele mai vechi artifacte din intreaga lume.
Uluitoarele desene ale vaselor vorbesc de rafinamentul limbajului vizual al culturii lor… Peste 250 de artefacte muzeale din Bulgaria, Moldova si Romania sunt expuse pentru prima data in Statele Unite.
Doctorul David W. Anthony, profesor de antropologie la colegiul Hartwick din Oneonta, NY, curatorul expozitiei: “Vechea Europa a fost printre cele mai sofisticate si tehnologic avansate locuri din lume” si