Cum spuneam ultima data cand am scris aici, se intrevedea ceva speranta. Ei bine, a fost calcata in picioare si tarata prin namol fara mila. Cu toate astea, speranta mea in ceva bun a razbit, dar nu in sensul in care credeam/speram.
Acum se intrevede un nou inceput si cum imi place sa cred ca de fiecare data cand ajungi jos te ridici mai sus decat ai fost pana in acel moment, indraznesc sa tintesc cum n-am tintit niciodata. Pentru ca acum stiu ca nu ma mai tine nimic in loc decat propria-mi persoana.
In urma celor intamplate in ultimele luni, eu am ramas cu o enigma si sper ca se va gasi cineva dintre cei ce vor citi aceste randuri sa imi dea macar o parere care sa ma ajute sa inteleg.
Cand alegi un drum care s-a dovedit a iti distruge si indeparta lucrurile bune, echilibrul interior, linistea si fericirea si realizezi lucrul asta, DE CE ai continua sa mergi pe el? Cum poti sa crezi ca vei reusi sa te ridici din namol fara sa te indepartezi de acest drum?
Eu nu inteleg. Cand ceva iti face rau, te departezi de el, nu te apropi. Parerea mea.
Stiu ca am fost inactiv anul acesta pe multe planuri, dar eu ma bucur ca am reusit sa ies din ce era mai greu si urat. Pe departe cel mai dificil an in ceea ce priveste autocontrolul si autodisciplinarea.
Nu exista ceva care sa aiba numai efecte negative. Orice actiune are si parti din care inveti despre tine, despre cel/cea de langa, despre noi/voi/ei/ele si cum sa te descurci cu toate informatiile acumulate.
RăspundețiȘtergereCand ceva iti face rau si esti sigur de asta, speri ca din atata efort va iesi ceva bun. Cand un lucru e important pentru tine treci peste multe ca sa il ai.
Nu putem trai fara increderea ca viata nu e doar un amalgam de experiente albe sau negre, ci un curcubeu.
Viata e mai frumoasa cu un pic de haos, nu crezi? Altfel ne-am plictisi, ne-am indobitoci si am uita sa evoluam.
Am uita sa apreciem oamenii care fac eforturi pentru a ne vedea echilibrati, linistiti si fericiti, chiar daca asta poate nu le face lor neaparat bine.
Sunt de acord cu tine, dar tu te referi la acea situatie in care omul a depasit o stare inferioara de gandire si acum si-a dezvoltat discernamantul mai mult. Daca in momentul in care nu iti e bine si te lovesti de o situatie nefericita, fireste ca vei incerca, de multe ori instinctual, sa inveti din experienta respectiva si in acelasi timp vei cauta iesirea.
RăspundețiȘtergereintrebarea mea se refera la situatia in care un om se baga intr-o situatie total defavorabila (care evident va constitui o lectie importanta pe care o va constientiza in viitor) si incearca sa iasa din ea, fara sa schimbe manifestarile si alegerile ce i-au adus prejudiciul in primul rand. Pe romaneste, am dat chix, nu mi-e bine, vreau sa fac sa-mi fie bine, dar fac tot ca pana acum.
Cum iti explici iluzia/orbirea ca fara sa schimbi factorul de influenta cel mai perturbator vei reusi sa iesi la lumina?
Poate ca persoana respectiva nu isi da seama ca pentru tine nu s-a schimbat nimic si ca ce se intampla nu face decat sa te irite.Poate ca nu stie ce anume te deranjeaza atat.
RăspundețiȘtergerePoate ca nu iti dai tu seama ca pentru persoana respectiva nu s-a schimbat nimic si ca vrea sa mearga inainte indiferent de consecintele asupra ei.
Poate ca nici unul dintre voi nu vede ce se intampla cu celalalt sau nu e pregatit sa inteleaga si sa accepte.
Multi "poate". Nu sunt acolo, nu am toate informatiile, nu e de competenta mea sa judec. Nici nu cred ca as face-o vreodata.
"Stare inferioara de gandire". Hmmm... Nu-mi place in mod deosebit exprimarea. Suna cumva... superior. Oamenii sunt frumosi tocmai prin diversitate, nu ierarhie.
Nu e vorba de iritare. Sentimentele de genul m-au parasit de mult. E acel sentiment pe care il ai cand vezi un om cu potential cum se ascunde in loc sa ia taurul de coarne si sa iasa la lupta pt a se ridica. Nu stiu cum sa il descriu.
RăspundețiȘtergereDaca privesti rece si detasat(out of the box), vei vedea ca nu este deplasata exprimarea. Luand doi indivizi in comparatie pe baza unor criteri, unul va fi superior celuilalt.
Luand fiecare individ in parte, cu siguranta ca fiecare e la acel nivel de manifestare a evolutiei proprii la care trebuie sa fie.
Pe cat de frumos si utopic ar fi ce spui tu, cand se trage linie se face o ierarhie.
Uneori o greseala e doar o greseala. Uneori oamenii sunt prinsi intr-un cerc vicios din care ies greu sau deloc. Uneori indiferent de pretentiile pe care le avem de la cei din jur sau de la noi insine ramenem oameni si nimic mai mult.
RăspundețiȘtergereNu cunosc situatia la care te referi, pot doar sa te sfatuiesc sa nu cazi in capcana condescendentei. Accepta-i pe cei din jur si iubeste-i chiar cand pare ca nici macar ei nu se mai iubesc pe sine; schimbarea e un pas greu pentru oricine, ai spus-o si tu, e nevoie de autocontrol si disciplina.
Ai spus ceva ce a vibrat in adancul memoriei invataturilor mele si iti multumesc pentru asta, cat si pentru toate interventiile:)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ai poposit si pe la mine:)
Paradoxul schimbarii consta in faptul ca in incercarea de a ne echilibra vietile, afectam si ne lasam afectati si de cei din jurul nostru. E una dintre regulile lumii.
RăspundețiȘtergere''Live and let live'', parca asa spun americanii. Limiteaza-ti interventiile la punctele in care ti se cer si nu iti asuma mai multe roluri decat are nevoie persoana de care iti pasa. Rolurile determina comunicarea, comportamentele si mai ales componenta emotionala de care depindem atat de mult. Comunicarea ne determina credintele si valorile. Credintele si valorile determina ce resurse putem accesa. Resursele devin nelimitate atunci cand avem rabdare sa invatam sa le folosim.
Ai grija totusi in ce masura iti controlezi comportamentul si emotiile, intotdeauna exista riscul de ''congelare''
God grant me the serenity to accept the things I cannot change, the courage to change the things I can, and the wisdom to know the difference.
Reinhold Niebuhr
pe principiul cui pe cui se scoate : punct si de la capat ....
RăspundețiȘtergereAm vazut undeva pe facebook (deh, onlineu ne acapareaza asa mult timp) un proverb suedez, care spune: Love me when I least deserve it because that is when I really need it.
RăspundețiȘtergerePoate se potriveste..? Mult succes in orice caz si mai scrie, face bine la suflet. Si face bine si cititorului :)