Cum spuneam ultima data cand am scris aici, se intrevedea ceva speranta. Ei bine, a fost calcata in picioare si tarata prin namol fara mila. Cu toate astea, speranta mea in ceva bun a razbit, dar nu in sensul in care credeam/speram.
Acum se intrevede un nou inceput si cum imi place sa cred ca de fiecare data cand ajungi jos te ridici mai sus decat ai fost pana in acel moment, indraznesc sa tintesc cum n-am tintit niciodata. Pentru ca acum stiu ca nu ma mai tine nimic in loc decat propria-mi persoana.
In urma celor intamplate in ultimele luni, eu am ramas cu o enigma si sper ca se va gasi cineva dintre cei ce vor citi aceste randuri sa imi dea macar o parere care sa ma ajute sa inteleg.
Cand alegi un drum care s-a dovedit a iti distruge si indeparta lucrurile bune, echilibrul interior, linistea si fericirea si realizezi lucrul asta, DE CE ai continua sa mergi pe el? Cum poti sa crezi ca vei reusi sa te ridici din namol fara sa te indepartezi de acest drum?
Eu nu inteleg. Cand ceva iti face rau, te departezi de el, nu te apropi. Parerea mea.
Stiu ca am fost inactiv anul acesta pe multe planuri, dar eu ma bucur ca am reusit sa ies din ce era mai greu si urat. Pe departe cel mai dificil an in ceea ce priveste autocontrolul si autodisciplinarea.
