Dupa ce m-am lungit 7 ani cu o facultate de 4, schimbat universitati si lucrat simultan, acum ca in viata mea au aparut schimbari generale, prietena, loc de munca, loc de trait si cel mai important mi-am luat diploma, m-am bucurat de o neasteptata sustinere financiara care mi-a permis sa imi iau o saptamana pentru sufletul meu, pentru relaxarea mea si pentru eliberarea de tensiunile provocate de schimbarile facute.
A fost frumos, am vizitat doua locuri dragi mie, m-am plimbat suficient cat sa-mi urle plimbatorii, am cunoscut cateva persoane simpatice si am reusit intr-o masura sa ma eliberez de tulburarile trecutului. Acum, parca ma incearca un sentiment de neliniste, pe de o parte pentru ca s-a terminat si as fi vrut sa prelungesc sederea intr-unul din locuri uuuun pic mai mult, pe de alta pentru ca de acum trebuie sa ma inham la gasit un nou loc de munca destul de bun cat sa imi acopere costurile necesare reintoarcerii cu locuinta in Bucuresti.
Drept sa spun sunt increzator, dar am asa un sentiment de neliniste pe care inca nu-l pot defini sau mai bine zis incadra prea bine vis a vis de ce se manifesta. Time will tell.
Multumesc gazdelor pentru cazarea calduroasa si astept sa va reintorc..caldura:))
Ma bucur ca nu se mai simte amaraciune in "vocea" ta, inseamna ca inveti sa treci peste greutati si cu inima, nu doar cu ratiunea. M-a mustrat cineva odata: "Iarta si cu sufletul, nu doar cu mintea, altfel nu ai iertat deloc!" si tind sa cred ca ar fi un sfat potrivit si pentru tine, ajustat desigur la context. Mie, cel putin, mi-a adus multa pace; iti doresc acelasi lucru.
RăspundețiȘtergereSi eu ma bucur, nespus de mult. D-asta nici n-am mai vrut sa scriu o vreme pentru ca nu imi placea sa scriu numai texte "amare" :)
RăspundețiȘtergereAre o prietena o vorba "Asa te faci mare" si mare dreptate are:)