Teren de vis - L.E. - poze

Sâmbătă am fost într-o plimbare de serviciu şi am avut de măsurat doua imobile pentru verificare suprafață şi întocmire cadastru în Drajna de Sus. Ştiind că primul era în Vălenii de Munte eram bucuros că ies din zona urbana cu parcă prea mult beton şi asfalt pentru căldurile astea şi într-un fel eram uşor nerăbdător. Spun într-un fel pentru ca ma resimţeam uşor de noaptea ce se încheiase prematur, zdrobită în zori de zi de nişte alarme nemiloase. Cât despre al doilea imobil, habar nu aveam unde era. Odată porniţi la drum îmi las capul sa cada opintindu-se când în tetiera când în geam, boscorodind în gând încă o dată alarmele nepotrivit de matinale. M-am trezit când am intrat pe minunata autostrada A3 care are restricţii de viteză 100 km/h. Cu un mic ocol pe lângă Ploieşti, am ajuns în Văleni şi ne-am ocupat de primul cadastru cu un singur eveniment aparte, era să îmi composteze mana o minunata căţeluşă (corcita din ciobănesc carpatin cu ceva jăvrotenie de munte că era cât mine ridicată în două lăbuţe) ciobanesc bucovinean pe nume Tara sau Mara. Cred ca m-a plăcut prea mult, pentru că după ce a stat la mângâiat cinci minute şi am vrut să mă apuc de treaba, a sărit să-mi înhaţe mâna, ca amintire probabil.

Iată şi jucăria cerând atenţie

După ce toată treaba a fost terminată aici, am pornit spre Drajna de Sus unde era al doilea loc în care trebuia sa măsuram. Când am ajuns acolo proprietatea nu ieşea cu nimic în evidenţă..asta până am întrat în curte.

Terenul începea la acelaşi nivel cu strada si continua pentru aproximativ 8-10 metri, după care urma o pantă care scădea nivelul terenului cu aproximativ 3-4 etaje de bloc lăsându-te apoi pe un platou superb cu o deschidere de aproximativ 30 x 100 [m].
La câţiva metri de la baza pantei începea o casă/cabană făcută complet din lemn, destul de mare, dar făcută cu bun gust. Urma o zonă liberă numai cu gazon şi într-o laterală un ansamblu de grătar-cuptor-blat-chiuveta care te îmbia la activităţi de weekend, nu la măsurat. Un vin bun, un jar mic şi o pătură la umbra copacilor şi n-ai ştii când a trecut ziua. Revenind, după zona asta pe margini sunt câteva rânduri de copăcei care ţin până la capătul proprietăţii. Acolo, alte surprize frumoase, la câţiva metri în spatele curţii trece un râu micuţ, iar ceva mai în dreapta (8-10m) e un izvor cu o apă foarte foarte bună. Citând o băbuţă care lua apă de acolo "E apă bună maică, fierbe fasolea bine în ea". 

După aproximativ două ore de măsurat pe 40 de grade sub un soare pârjolitor, am fugit la izvor şi m-am bălăcit ca un copil mic, aruncând pe drum tricoul, telefonul şi portofelul. Asa bine m-a răcorit că imediat mi-am revenit. Apoi am urcat panta şi parcă inspiram peisajul cu fiecare respiraţie. Totul era asa cum îmi doresc să fie, teren în pantă cu platou, copaci şi râu şi chiar mai mult şi izvor. Tot ce lipsea din peisaj era căsuţa, care ar fi fost un pic mai mică şi mai cochetă şi doi pufoşi mioritici zburdând prin curte. Abia aştept să le am pe toate astea şi încă ceva anume în plus.

Oamenii sunt nişte norocoşi pentru ce teren au reuşit să cumpere şi cred ca vor avea momente prea frumoase acolo. La ce stare oferea terenul, greu să nu ai. E ca un încărcător de baterii umane.

Când reuşesc voi reveni şi cu poze.

 L.E. - Poze

Ştiu că am întârziat puţin, dar iată o poză de sus.

Click pe poză pentru dimensiunea originală