Pentru ca tot am lasat mai jos o piesa de la ei si am dat peste anuntul unui concert ce urmeaza sa il sustina, m-am gandit ca ar fi o continuare placuta a ceea ce a fost la Bucharest Music Film Festival in 2010 cand au reusit sa ma impresioneze.
Detaliile aici
Cine mai vine?:)
"Civilizatia adevarata a unui popor consista nu in adoptarea cu deridicata de legi, institutii, etichete, haine straine. Ea consista in dezvoltarea naturala, organica a propriilor puteri, a propriilor facultati ale sale" - Mihai Eminescu
miercuri, 11 ianuarie 2012
Pentru cei care mai simt ceva..
Am avut placerea sa dau peste niste articole si ceva clipuri ce au rezonat cu trairile mele. Tura asta vine doar cu un clip ce ne aduce niste mesaje..
Poate chiar este timpul sa amplificam trezirea constiintei ancestrale..nu, fara poate.
Poate chiar este timpul sa amplificam trezirea constiintei ancestrale..nu, fara poate.
vineri, 6 ianuarie 2012
duminică, 9 octombrie 2011
Minuta 2 pe 2011
Cum spuneam ultima data cand am scris aici, se intrevedea ceva speranta. Ei bine, a fost calcata in picioare si tarata prin namol fara mila. Cu toate astea, speranta mea in ceva bun a razbit, dar nu in sensul in care credeam/speram.
Acum se intrevede un nou inceput si cum imi place sa cred ca de fiecare data cand ajungi jos te ridici mai sus decat ai fost pana in acel moment, indraznesc sa tintesc cum n-am tintit niciodata. Pentru ca acum stiu ca nu ma mai tine nimic in loc decat propria-mi persoana.
In urma celor intamplate in ultimele luni, eu am ramas cu o enigma si sper ca se va gasi cineva dintre cei ce vor citi aceste randuri sa imi dea macar o parere care sa ma ajute sa inteleg.
Cand alegi un drum care s-a dovedit a iti distruge si indeparta lucrurile bune, echilibrul interior, linistea si fericirea si realizezi lucrul asta, DE CE ai continua sa mergi pe el? Cum poti sa crezi ca vei reusi sa te ridici din namol fara sa te indepartezi de acest drum?
Eu nu inteleg. Cand ceva iti face rau, te departezi de el, nu te apropi. Parerea mea.
Stiu ca am fost inactiv anul acesta pe multe planuri, dar eu ma bucur ca am reusit sa ies din ce era mai greu si urat. Pe departe cel mai dificil an in ceea ce priveste autocontrolul si autodisciplinarea.
Acum se intrevede un nou inceput si cum imi place sa cred ca de fiecare data cand ajungi jos te ridici mai sus decat ai fost pana in acel moment, indraznesc sa tintesc cum n-am tintit niciodata. Pentru ca acum stiu ca nu ma mai tine nimic in loc decat propria-mi persoana.
In urma celor intamplate in ultimele luni, eu am ramas cu o enigma si sper ca se va gasi cineva dintre cei ce vor citi aceste randuri sa imi dea macar o parere care sa ma ajute sa inteleg.
Cand alegi un drum care s-a dovedit a iti distruge si indeparta lucrurile bune, echilibrul interior, linistea si fericirea si realizezi lucrul asta, DE CE ai continua sa mergi pe el? Cum poti sa crezi ca vei reusi sa te ridici din namol fara sa te indepartezi de acest drum?
Eu nu inteleg. Cand ceva iti face rau, te departezi de el, nu te apropi. Parerea mea.
Stiu ca am fost inactiv anul acesta pe multe planuri, dar eu ma bucur ca am reusit sa ies din ce era mai greu si urat. Pe departe cel mai dificil an in ceea ce priveste autocontrolul si autodisciplinarea.
duminică, 1 mai 2011
"Minuta" anului plus Casa noua
Tot radeam noi de niste corporatisti convinsi, m-am spurcat putin :))
Cum spuneam. Din ianuarie am inceput sa ne cautam casa. In perioada asta am trecut prin trei faze.
Chirie. Cumparam. Chirie. Deci in continuare chirie.
Toata perioada asta a fost ca o boala grea de care nu mai scapi, te iei la tranta cu ea, te baga in pat, te incinge bine si apoi te lasa sa zaci, iei o gura de antibiotic, te ridici in fund, ii dai doua suturi, faci pe zmeul si crezi ca ai biruit-o si apoi, cand ti-e lumea mai draga te prinde si te baga mai rau in asternuturi intr-o staza semi constienta semi zombi in care te zbati si cu care nu-ti ramane decat sa te lupti cum stii mai bine. Indiferenta, speranta, complacere, vointa, etc...ce alege fiecare.
Ieri am zacut in sinea mea, caci treaba am facut suficienta, dar pe toata durata zilei am simtit ca sunt un bolnav pe cale de recuperare. Si a fost asa de reala senzatia incat sunt atat de bucuros ca am scapat din locul ala cat nu pot spune. Acum, asemeni bolnavului in recuperare, astept sa mi se intoarca fortele si sa ma pot apuca de toate lucrurile pe care nu am putut sa le mai fac, sa am grija de toate aspectele pe care din vari motive nu am mai fost capabil sa le ingrijesc.
Sunt bucuros, pentru prima data in anul asta se vad si semnele bune pe care am simtit ca le va aduce. Speranta tocmai a primit un boost de energie si acum imi da cercuri precum un copil pe vitamine:)) Sper sa isi pastreze rezerve, o sa aibe nevoie.
Acum stau pe canapeaua noua din casa noua si nu indraznesc sa privesc pe langa ecranul de la laptop unde se afla trolerele, rucsacii cu toate lucrurile aduse..mai stau putin si ma apuc de ele ma tot incurajez:))
Simt un firicel de bine care incepe si isi face loc timid printre bolovanisuri, valuri de pamant si alte obstacole. Si se apropie de mine. Sper sa nu i se puna si lui baraj in calea mea. Iar.
To new beginings! The only thing that never gets old:))
Cum spuneam. Din ianuarie am inceput sa ne cautam casa. In perioada asta am trecut prin trei faze.
Chirie. Cumparam. Chirie. Deci in continuare chirie.
Toata perioada asta a fost ca o boala grea de care nu mai scapi, te iei la tranta cu ea, te baga in pat, te incinge bine si apoi te lasa sa zaci, iei o gura de antibiotic, te ridici in fund, ii dai doua suturi, faci pe zmeul si crezi ca ai biruit-o si apoi, cand ti-e lumea mai draga te prinde si te baga mai rau in asternuturi intr-o staza semi constienta semi zombi in care te zbati si cu care nu-ti ramane decat sa te lupti cum stii mai bine. Indiferenta, speranta, complacere, vointa, etc...ce alege fiecare.
Ieri am zacut in sinea mea, caci treaba am facut suficienta, dar pe toata durata zilei am simtit ca sunt un bolnav pe cale de recuperare. Si a fost asa de reala senzatia incat sunt atat de bucuros ca am scapat din locul ala cat nu pot spune. Acum, asemeni bolnavului in recuperare, astept sa mi se intoarca fortele si sa ma pot apuca de toate lucrurile pe care nu am putut sa le mai fac, sa am grija de toate aspectele pe care din vari motive nu am mai fost capabil sa le ingrijesc.
Sunt bucuros, pentru prima data in anul asta se vad si semnele bune pe care am simtit ca le va aduce. Speranta tocmai a primit un boost de energie si acum imi da cercuri precum un copil pe vitamine:)) Sper sa isi pastreze rezerve, o sa aibe nevoie.
Acum stau pe canapeaua noua din casa noua si nu indraznesc sa privesc pe langa ecranul de la laptop unde se afla trolerele, rucsacii cu toate lucrurile aduse..mai stau putin si ma apuc de ele ma tot incurajez:))
Simt un firicel de bine care incepe si isi face loc timid printre bolovanisuri, valuri de pamant si alte obstacole. Si se apropie de mine. Sper sa nu i se puna si lui baraj in calea mea. Iar.
To new beginings! The only thing that never gets old:))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)