Some New Year`s resolution

Simply makes me smile and wanna dance!

La Multi Ani! 

Cu legea nu e de glumit. Cu legea minelor

Articol de pe Kami Kaze punct ro


O, ţară tristă, plină de humor… Revista Kamikaze sparge cenzura. Au spus-o şi ei, dar cum prea era autopromovare, v-o spun şi eu… ce-i drept, în paginile lor, că altundeva prin media românească (poate în afară de Formula AS) n-am unde. Îmbuibate cu banii (şi publicitatea) Gold Corporation, televiziunile şi „ziarele serioase“ tac precum mortu-n păpuşoi, chiar când e vorba, ca acum, de furt direct din averea voastră. Trist, trist când una dintre puţinele afaceri de corupţie demascate şi pedepsite ale ultimilor ani a fost descoperită de Gazeta Sporturilor. Când adevărul vi-l spune nu publicaţia care are tupeul de a-şi lua chiar acest nume, ci el trebuie căutat într-o revistă de familie sau într-una în primul rând de umor, cum e cea pe care o aveţi în mână.

Pe din dos, sau despre perversiune. Personal, nu consider homosexualitatea un flagel, nici o boală. Îi consider, dimpotrivă, bolnavi – sau măcar dereglaţi – pe toţi cei care nu tolerează diferenţa şi minorităţile, fie acestea naţional-etnice, sexuale, religioase (ori, dimpotrivă, atee) etc. Dar Guvernul Ponta II, mă scuzaţi pentru plasticitatea/vulgaritatea imaginii (însă informaţia nudă trebuie să vă intre bine în cap!), vrea să v-o tragă pe la spate. Tuturor. Oricui. Fără discriminare, ceea ce ar trebui să mă încânte. Dacă ar fi vorba de împreunare consimţită şi nu de viol. Al moralităţii, al legalităţii şi, dacă mai aveţi impresia că astea sunt fineţuri-marafeturi, al proprietăţii în sensul cel mai concret al cuvântului. Măcar PDL-iştii îşi puseseră dintru început, cu mânuţa şi guriţa lui Vi(n)deanu, spolierea Roşiei Montane în programul de guvernare. Măcar Băsescu tuna şi fulgera şi lobbytomiza naţiunea în văzul tuturor. Ponta se ascunde, Ponta tace. Când un foarte provocator mash al celor de la Papaya Advertising punea o întrebare aflată pe buzele multor români, autorităţile locale bucureştene nu au ezitat să dea jos, iute şi perfect ilegal, uriaşul afiş, deşi fusese amplasat cu respectarea tuturor procedurilor.

Pământul de sub picioare. Dar ce vrea acest „nou“ guvern să vă facă? Nici mai mult, nici mai puţin decât, cu concursul „noului“ Parlament, să vă ia casa. Proprietatea. Sau dacă nu aveţi aşa ceva, pe ale bunicilor (pe care speraţi să-i moşteniţi) sau pe ale prietenilor (unde credeaţi că veţi mai merge în vacanţe). Programul de guvernare afişat pe site-ul oficial al Executivului vorbeşte, la pagina 83, despre modificarea Legii Minelor nr. 85/2003 – cică pentru revigorarea activităţii în acest sector economic. Ceea ce foarte puţină lume ştie e că avem de-a face cu o iniţiativă legislativă mai veche, făcută „cu dedicaţie“ pentru Roşia Montană Gold Corporation, dar care va afecta toată ţara. Fiindcă, dacă propunerile de modificare intră în noua formă a legii, orice companie care va obţine o licenţă (industrială) de exploatare pe un areal care cuprinde şi proprietatea voastră vă va putea expropria – nu teoretic, ci efectiv, cu darea afară de pe pământul cu pricina – în două săptămâni, plătindu-vă un preţ decis tot de investitorul privat + autoritatea locală. 

Ia cu grebla, fără ruşine, sau de la penali la anticonstituţionali. „Dar proprietatea privată e garantată de Constituţie!“, veţi spune. Un neimportant impediment pentru senatorii Toni Greblă (PSD) şi Ion Ruşineţ (PDL), iniţiatorii modificării legislative. Pentru că, hai să fim serioşi, cine va semnala anticonstituţionalitatea legii? V-aţi interesat, în ultima vreme, cine e Avocatul Poporului? Aveţi idee ce pondere în Parlament are Opoziţia, ştiaţi că şi din asta cea mai mare parte e controlată de tătucul cianurist Băsescu? Dar nu cu PDL-ul am eu treabă acum, ci cu drept-stângista alianţă care va conduce România pentru o (îndemn eu: hai s-o facem cât mai scurtă) vreme. USL-iştilor, întreb eu acum, sunteţi de dreapta? Atunci faceţi bine şi respectaţi „sfinţenia“ proprietăţii private. Sunteţi de stânga? Atunci explicaţi naţiunii ce fel de haiducie faceţi, când luaţi de la micii proprietari şi daţi corporaţiilor.
 
Roşia e România, varianta horror. Personal, ar trebui să mă bucur. În primul rând, „proprietăţile“ mele se limitează la 600 de metri pătraţi undeva lângă Cluj, deci n-am cum să fiu prea afectat. Apoi, am folosit în repetate rânduri ideea, sau lozinca, dacă vreţi, potrivit căreia nimic nu e mai simptomatic pentru ţară, în întregul ei, decât ceea ce se va întâmpla cu/la Roşia Montană. Drept consecinţă, am înghiţit nenumărate replici în linia „nu mă interesează, satul ăla nenorocit e departe“. Acum va afla fiecare că, de fapt, locuieşte în Roşia Montană. Că problema nu e (doar) a lui Eugen David, Remus Cenuşă, Călin Caproş (şi alte multe nume pe care – nu-i aşa? – nu v-aţi chinuit să le învăţaţi). Nu e doar a ecologiştilor care, cică, frânează dezvoltarea României. Că va fi suficient ca, mâine, o firmă privată, eventual una ca RMGC, care nu ar fi capabilă să desfăşoare activităţi miniere, ci ar vinde apoi toată afacerea, să obţină un acord de explorare/exploatare de la ANRM pentru ca poimâine să vă confişte – ăsta e cuvântul, să nu ne mai ascundem după deget! – pământul de sub picioare.

Revoluţia. În noiembrie 2011, cu două-trei luni înainte de mişcările de stradă care au determinat căderea de la putere a PDL şi a aliaţilor, activiştii clujeni afişau, pe clădirea unui hotel emblematic, acum părăsit, al oraşului, un banner pe care mulţi l-au considerat a fi, ca mesaj, exagerat. Televiziunile şi ziarele „serioase“ au ascuns ştirea. Kamikaze şi alţi fraieri şi-au informat publicul. Deci, da, aruncaţi-vă ochii prin aceste publicaţii, ca să ştiţi când se vor umple din nou străzile, pieţele.

Deşi cel mai bine ar fi să învăţaţi şi să credeţi versurile (eu zic profetice) ale lui Norzeatic:
„… în fine,
revoluţia nu va fi acolo,
nu va fi nici acolo,
– Bine, dar unde va fi?
– Nu ştiu! Fă-o!“

scris de Cornel Vîlcu

Carti de suflet

Acum ceva vreme am facut un curs de dezvoltare personala si curs de vanzari cu o duduie isteata si la un moment dat ne roaga sa completam un test cu mai multe intrebari, printre care si intrebarea "Ce carti sau filme ti-au influentat major dezvoltarea personala si care sunt valorile aduse de ele?" moment in care a trebuit sa stau putin pe ganduri pentru ca puteam numi doar trei..

Acum va intreb pe voi, care sunt cartile voastre de "căpătâi" si ce valori fundamentale ati adoptat, dezvoltat prin intermediul lor? Imi caut carti de citit :)

Si ca sa ofer si exemplu, voi lasa mai jos cartile mele de căpătâi:

• Al Patrulea Mag de Alexandra Dumitriu  - Am citit-o prima data cand eram micut, inca in formare si mi-a oferit practic un Cod de conduita de la care ma stradui sa nu ma abat. Este una dintre cele 3 carti pe care am putut sa le recitesc.
• Ce este un Maestru Spiritual de O. M. Aivanhov - Cartea asta m-a invatat cum sa deosebesc un om care te ajuta in mod altruist fata de un om care te ajuta pentru ai ii servi lui un scop mai tarziu.  

Stand si gandindu-ma, am constatat ca a 3-a carte s-a schimbat mereu in functie de varsta, acum alegand din nou alta. Asta nu poate decat sa ma bucure pentru ca observ modul in care am evoluat si rolul jucat de acele carti. Asadar, urmatoarele surse de informatii sunt niste Conferinte de Ovidiu Dragos Argesanu compilate in urmatoarele carti:

• Despre spiritualitate cu Ovidiu Dragos Argesanu de Oana Pustiu
• Karma si dreptul divin. Trezirea spirituala si constiinta de sine. De la sex la Indumnezeire. Conferinte de Ovidiu Dragos Argesanu 

Acestea din urma m-au invatat sa imi dezvolt increderea in sine si sa gasesc resursele interioare necesare pentru a depasi obstacolele intalnite pe parcursul vietii. Te ajuta sa vezi lucrurile in perspectiva si iti ofera niste raspunsuri clare.

Acestea sunt cartile care au avut un impact bun asupra dezvoltarii mele ca individ, va astept pe voi cu exemplele voastre, cate vreti voi sa scrieti :)

Va mai las o recomandare care pica numai bine acum in noptile de iarna, la un ceai fierbinte sau o cana de vin fiert.
 Muntele Ascuns - Legendele sacre ale Dacilor Liberi scrisa de Felix Crainicu si Cristi Ionita.

Visari placute!

Bun venit acasa, Europa!

Bun venit acasa, Europa!

Articol de pe Formula As scris de Aurora Petan

 

Confirmari stiintifice pentru o ipoteza indrazneata: vechea Europa s-a nascut in Carpati.

Pentru multi oameni, integrarea noastra in Uniunea Europeana are intelesul larg de integrare in Europa, ca spatiu cultural si istoric. De parca pana acum am fi fost in afara ei! Ba si mai mult: Europa isi are radacinile si valorile ancestrale plamadite tocmai aici, la noi, la Dunarea de Mijloc, intr-o civilizatie infloritoare, de acum 7-8000 de ani, intr-o vreme cand Occidentul era doar un "vest salbatic". Fara aceasta civilizatie a Vechii Europe, contemporana cu cele ale Egiptului, Sumerului, Mesopotamiei, nu ar fi fost posibile sinteza greco-romana de mai tarziu si nici nasterea Europei moderne. Dar astazi, cand Europa ne invata cum sa ne anesteziem porcul inainte de a-l sacrifica ori cum sa dezinfectam ugerul vacii inainte de muls, ar trebui sa avem curajul si mandria de a-i aminti Europei cat de mult ne datoreaza, rostind doar cateva cuvinte precum: Cucuteni, Gumelnita, Hamangia...

Acum 50000 de ani.
Alungarea din paradis

Nu stim unde a ajuns omul dupa ce Dumnezeu l-a alungat din Rai. Unii spun ca in Africa, deoarece acolo s-au descoperit cele mai vechi fosile de homo sapiens. Pare sa fie adevarat. Manualele ne invata ca in Europa, primii oameni "moderni" au ajuns acum aproximativ 50000 de ani, venind dinspre Africa, prin Caucaz si Asia Mica, trecand Bosforul si urcand in Bulgaria si Romania. De aici, pe linia Dunarii, au inaintat spre centrul si vestul Europei. Dar racirea accentuata a climei, coborarea gheturilor dinspre nord i-au impins pe oameni spre sud, lasand o Europa aproape pustie. Aceasta ultima epoca de gheata a ajuns la apogeu pe la anul 18000 inainte de Cristos. Acum 12000 de ani, clima a inceput sa se incalzeasca iarasi, marcand sfarsitul ultimei glaciatiuni, iar Europa a inceput sa se trezeasca din hibernare. Stratul de gheata acoperea doar emisfera nordica a pamantului. Intreg nordul Europei se afla sub un strat gros de gheata de doi kilometri: teritoriile viitoarelor tari nordice, insulele britanice, nordul Germaniei si al Frantei, Polonia, tarile baltice, dar si Elvetia si nordul Italiei se aflau in hibernare. Gheturile coborau pana la gurile Rinului, ale Cracoviei si Moscovei. Ceva mai spre centrul Europei, pana la Szeged, chiar daca nu exista strat de gheata, predomina permafrostul (pamantul inghetat permanent). Cu toate astea, in cateva locuri palpita viata!

Fosilele din Pestera cu Oase

 

Conform celor mai recente studii de genetica, trei au fost zonele in care oamenii au supravietuit in acele vremuri teribile de inghet, transmitand mai departe mostenirea genetica: zona bascilor din Pirinei, Balcanii si zona moldoveano-ucraineana, de la Dunare pana dincolo de Nistru, in nordul Marii Negre. Astfel ca astazi, 80% din stocul genetic al europenilor provine de la acesti oameni. In ciuda invaziilor din afara Europei si a amestecurilor de populatii din toate timpurile, "materia" genetica straveche nu a putut fi modificata. Suntem urmasii directi ai primilor oameni "moderni" ajunsi din Africa in Europa, oamenii de Cro-Magnon. In sensul acesta, indo-europenii, care se presupune ca au invadat Europa in epoca bronzului, nu au afectat genetic populatiile pe care le-au gasit aici, decat cu un procent de 10-15%. Unii cercetatori afirma chiar, in ultima vreme, ca in realitate nu a existat nici o invazie, ci a existat o continuitate fireasca din epoca pietrei pana acum, ca suntem aici dintotdeauna, impreuna cu limbile pe care le vorbim.

Acum 40000 de ani.
Primul european modern: Ion din Anina

Prin urmare, in drumul lor spre centrul si apusul Europei, oamenii veniti din Africa au ajuns intai pe la noi, in zona Carpatilor si a Dunarii Mijlocii. Au stat pe aici cateva mii de ani si abia apoi, unele grupuri au inaintat spre restul Europei. Deci, nu ar trebui sa mire pe nimeni ca cele mai vechi urme de homo sapiens din intreaga Europa (descoperite dupa cele din Africa) s-au gasit in Romania. Este vorba de o mandibula veche de aproximativ 40000 de ani, descoperita in anul 2002 in Pestera cu Oase din Anina (Banat). Fosila a fost descoperita intamplator, de un grup de speologi din Timisoara.

Bumerangurile de la Vidra, 7000 ani vechime

 

Cercetarile au fost preluate de specialistul american Erik Trinkaus, iar descoperirea a intrat in literatura de specialitate sub numele de Ion din Anina. Desi este un european "modern", Ion are si trasaturi care il apropie de omul de Neanderthal, acest var al omului modern, care a locuit tinuturile Europei acum cateva milioane de ani si care a disparut chiar in perioada in care s-a intalnit cu homo sapiens. Dupa cei mai multi cercetatori, disparitia omului de Neanderthal ar fi fost provocata tocmai de aceasta "intalnire". Coincidenta sau nu, disparitia omului de Neanderthal ne-a aratat cat de diverse pot fi caile aventurii umane si cat de infundate unele drumuri. Ion al nostru din Anina le-a demonstrat antropologilor ca cele doua specii au coexistat o vreme si chiar s-au incrucisat. Dar Ion nu era singur in Pestera cu Oase. Cercetatorul american i-a descoperit in anii urmatori si pe Vasile si Maria, care insa erau mai "tineri" decat Ion cu 14000 de ani... Aceasta descoperire a celui mai "batran" european modern a fost repede luata in atentie de lumea stiintifica de peste hotare. Cercetatorii romani insa nu s-au zorit sa faca prea mult caz de aceasta pretioasa relicva. Daca ea s-ar fi descoperit in alta parte, cu siguranta ar fi fost mult mai mult mediatizata.

Acum 10000 de ani.
Cea mai veche asezare stabila
din Europa: Schela Cladovei-Lepenski Vir

In zona noastra, Carpatii au constituit o bariera in timpul glaciatiunii. La vest de munti se afla Europa adormita sub gheturi. La est, in campia Dunarii si in Moldova, viata inflorea. Dupa ce vremea a inceput sa se incalzeasca si ghetarii sa se topeasca, Europa s-a repopulat, treptat-treptat. Timpul s-a pornit sa curga tot mai repede, iar pe la anul 8000 au inceput sa mijeasca zorii agriculturii pe continentul nostru. S-au domesticit primele animale, iar asezarile umane au devenit stabile. Cea mai veche asezare stabila de pe continentul nostru se afla tot pe teritoriul tariinoastre, la Schela Cladovei, in clisura Dunarii, avand o "sora" pe malul celalalt al Dunarii, la Lepenski Vir. Schela Cladovei este o asezare straveche, care s-a dezvoltat intre 8000 si 5500 i.Cr., deci acum 10000 de ani. Locuitorii acestei asezari nu cunosteau ceramica, ci foloseau piatra, osul si cornul, pentru confectionarea diferitelor obiecte. Asezarea a fost descoperita de arheologul Vasile Boroneant. Astazi, ea este cercetata de o echipa internationala de specialisti. Nu este o intamplare ca in acel loc s-au "copt" primele semne de civilizatie, caci intotdeauna, de-a lungul marilor fluvii s-au dezvoltat civilizatii mari.
"Acolo, in clisura Dunarii, erau conditiile cele mai potrivite pentru producerea unui salt de civilizatie", ne explica arheologul Vasile Boroneant, presedintele sectiei de istorie a Academiei Oamenilor de stiinta. "Clima era blanda, sub-mediteraneana, mai calda decat in restul Europei. Curentii calzi dinspre Marea Neagra si Mediterana contribuiau si ei la un climat propice, Orientul Mijlociu era relativ aproape. Dunarea oferea conditii foarte bune de trai. Incalzirea climei a dus la aparitia de balti si lacuri, existau deci apa dulce, mult peste, pasari, vegetatie si animale din belsug. Alternanta anotimpurilor a jucat si ea un rol esential in saltul care s-a produs: oamenii erau obligati sa se preocupe de adaposturi, imbracaminte, sa produca noi tipuri de unelte. Incalzirea climei i-a determinat sa renunte la blanuri si sa treaca la tesut, sa dezvolte noi metode si noi instrumente.

"Omul care striga", Parta (7000 ani)

 

Odata ce s-au asezat intr-un loc si au inceput sa stocheze rezervele de hrana, au trebuit sa se gandeasca si la mijloacele de depozitare. Varietatea aceasta de situatii i-a determinat sa observe si sa experimenteze permanent. Dar, in acelasi timp, au ajuns sa aiba si mai mult timp liber, nefiind obligati sa alerge zilnic dupa vanat. Astfel, s-au dezvoltat arta, religia, meditatia asupra vietii si mortii, asupra fortelor naturii. La Cuina Turcului a fost descoperita o splendida reprezentare pe o falanga de cal salbatic, veche de 11000 de ani! Cu timpul, au fost domesticite unele animale. Cainele a fost cel dintai. In timp ce in Orientul Apropiat se domesticea oaia, la noi se domesticea porcul. In acelasi timp, s-a trecut de la cules la cultivarea plantelor, si astfel a aparut agricultura. S-au nascocit plugul si alte unelte. Zona aceasta a fost un centru de dinamica istorica. Aici se plamadeau zorii civilizatiei. Intr-un fel, aici era "Occidentul", aici se produceau inventiile, aici apareau ideile noi si se raspandeau spre restul Europei. Schela Cladovei-Lepenski Vir era un fel de capitala a Europei acelor timpuri, in vreme ce vestul si nordul continentului erau inca populate de vanatori si culegatori. Vedeti, noi suferim astazi de un miraj al Occidentului, dar nu intotdeauna vestul a fost locomotiva. Mai tarziu, cand Imperiul Roman de Apus avea sa cada si Europa occidentala era cufundata in intuneric, tot in Orient a inflorit civilizatia, in Imperiul Bizantin. Noua ni se pare ca am imprumutat mereu de la altii, iar altii n-au avut ce invata de la noi. Nu este asa. Uitati-va, de pilda, la descoperirile facute de Dinu Rosetti la Vidra. Exista mai multe bumeranguri din corn de cerb, vechi de 7000 de ani, primele bumeranguri din Europa. Iar lumea mai crede si astazi ca este o arma exotica.
Descoperirile de la Schela Cladovei au fost puse sub semnul intrebarii de arheologii vremii, superiorii mei, timp de mai multi ani. Nu au vrut sa creada ca sunt atat de vechi. Abia dupa ce si colegii sarbi au confirmat autenticitatea si vechimea descoperirilor pe care le facusem pe malul romanesc al Dunarii, au inceput sa creada si specialistii romani. Sarbii descoperisera lucruri asemanatoare, pentru ca cele doua asezari stravechi erau in stransa comunicare, iar locuitorii de pe cele doua maluri erau constienti de unitatea lor de limba si cultura. Inundarea zonei in urma construirii lacului de acumulare de la Portile de Fier I si Ii ne-a limitat cercetarile. Occidentalii au ramas neincrezatori multa vreme. I-am invitat sa vina la fata locului, sa se convinga. Asa se face ca dupa 1989, am sapat mai multi ani impreuna cu englezii, care au fost incantati de colaborare si continua sa sape in fiecare an, sub conducerea arheologului Clive Bonsall."

Acum 7000 de ani in Moldova. Cea mai avansata cultura a Europei: Cucuteni-Tripolie

Vas de Cucuteni

 

Cu mult inainte ca civilizatia minoica, socotita prima civilizatie europeana clasica, sa rasara in insula Creta, cu mult inainte ca in Italia sa se infiripe ideea unui imperiu, intr-o vreme cand vestul Europei nici nu banuia ce glorie avea sa il astepte, aici, pe teritorul tarii noastre, inflorea cea mai mirifica civilizatie din preistoria Europei, cultura Cucuteni. Ea se intindea pana in Ucraina, la Tripolie, si a constituit, dupa parerea unor specialisti, prima civilizatie urbana de pe continentul nostru, sau cel putin o civilizatie protourbana. Alaturi de cultura Gumelnita, care se intindea in Muntenia si Dobrogea, era cea mai avansata cultura a Europei. Asadar, intre 4500 si 3000 inainte de Cristos, din Moldova si pana dincolo de Nistru, oamenii au creat si au construit intr-un mod in care nimeni nu o mai facuse pana atunci. Casele lor, mai ales in zona estica a ariei, erau grupate in asezari intinse. Unele asezari ajungeau la sute de hectare, sute de stradute si mii de case, avand 10000-15000 de locuitori. Locuitorii din Cucuteni se mutau periodic, dand foc vechilor case: ramasitele a mii de case incendiate au fost descoperite de arheologi. Casele lor puteau avea unul sau doua etaje. Ceramica lor era de o frumusete tulburatoare, pe care avea sa o egaleze doar ceramica chineza, o mie de ani mai tarziu. Ce s-a intamplat cu aceasta civilizatie moldoveneasca, ce la vremea aceea reprezenta "varful" Europei? S-a stins in mod misterios. Unii arheologi sustin ca schimbarile climatice i-au obligat pe cucutenieni sa renunte la agricultura si sa se retraga spre munti, dedicandu-se mai mult pastoritului. Altii invoca invaziile dinspre stepele Asiei. Totusi, aceasta cultura nu s-a stins de tot. Ea a supravietuit intr-un mod tainic, iar motivele care impodobeau ceramica de Cucuteni se regasesc si astazi in costumele populare romanesti, in arta populara, pe ouale incondeiate. Iar traditiile si obiceiurile populare romanesti, basmele si doinele noastre pastreaza stravechi tipare neolitice, transmise din generatie in generatie. Si, cine stie, poate ca si unele mladieri ale limbii romane pastreaza ceva din incantatiile graiului de acum mii de ani.

Acum 7000 de ani in Ardeal.
Prima scriere din Europa

Tablitele de la Tartaria reprezinta, dupa unii specialisti, cel mai vechi mesaj scris din istoria omenirii, mai vechi chiar decat primele scrieri sumeriene. Totusi, astazi, cei mai multi arheologi romani sunt neincrezatori cu privire la autenticitatea lor, cum sunt sceptici de cate ori vine vorba de o descoperire exceptionala. Ne refuzam mereu dreptul la originalitate, la valoare, si preferam sa afirmam ca am imprumutat mereu, de la toate neamurile, popoarele, limbile, cate ceva. La fel si cu tablitele de la Tartaria: or fi aduse de vreun sumerian si pierdute pe aici, spun unii; sau or fi fost aduse in vremurile mai noi de un colectionar; ori poate sunt falsuri...

Tablitele de la Tataria. Prima scriere din Europa

 

 

Nu acelasi lucru se poate spune despre cercetatorii straini, care au studiat subiectul in cele mai mici detalii si au elaborat studii serioase. E adevarat, in anii `60, cand au fost descoperite tablitele de la Tartaria, nu existau destule indicii care sa confirme existenta unei scrieri neolitice in aceasta arie geografica. Piesele erau unicate, stranii. Cu timpul insa, cercetarile au avansat, iar astazi exista peste o mie de piese, in special ceramice (fragmente de vase, figurine), descoperite in peste 50 de localitati, care contin semne ale unei scrieri stravechi. Aceste semne nu sunt decorative, ci reprezinta un inceput de scriere. Piesele inscriptionate au fost descoperite in aria culturii Vincea-Turdas, in special la noi in tara si in Serbia. Turdas si Parta reprezinta la noi localitatile care au oferit piesele cele mai numeroase si mai interesante. Astfel, tablitele de la Tartaria nu mai sunt singure, chiar daca raman cele mai importante. Aceasta scriere nu a apucat sa evolueze si sa dea roade, stingandu-se odata cu cultura ce i-a dat nastere. Poate ca schimbarile climatice majore au determinat retragerea populatiilor spre zone mai ferite, sau poate ca valurile de populatii venite dinspre Asia au adus alte moduri de exprimare, cert este ca germenii scrisului neolitic au palit. Totusi, raman zecile de semne inventariate de cercetatori, nedescifrate, enigmatice, care nu stim cum au influentat evolutia culturii ulterior. Dar putem fi siguri ca au influentat-o. Ceea ce stim cu siguranta este ca scrierea neolitica a culturii Vincea-Turdas este prima scriere a Europei si poate prima scriere a omenirii.

Acum 2000 de ani.
Cum se scrie istoria...

Dupa disparitia splendidelor culturi ale Vechii Europe si intrarea in epoca metalelor, istoria a inceput sa fie scrisa de cei ce aveau arme mai bune, orgolii mai mari si saci cu bani mai numerosi. Destul de repede, civilizatia greco-romana devine felinarul Europei, luminand anemic si subiectiv un continent ce parea sa fi fost cuprins de noapte.Tot ce nu era grecesc sau roman era barbar, salbatic, primitiv. Restul Europei devine o lume in aparenta fara valori, privita din perspectiva romanilor, care ne-au vandut si continua sa ne vanda, peste secole, o istorie partinitoare. Civilizatiile "barbare", intrate in manuale prin ochiul cuceritorului, aproape ca nici nu isi mai primesc dreptul de a se numi civilizatii. O civilizatie trebuie sa aiba arhitectura monumentala, sa construiasca colosseum-uri, in care sa puna oameni sa se ucida intre ei, spre distractia suprema a privitorului, ori sa atate animale infometate impotriva unor oameni neajutorati. O civilizatie trebuie sa aiba o armata puternica, cu care sa cucereasca mereu noi teritorii. O civilizatie trebuie sa se consume in ospete copioase si in serbari fastuoase. O civilizatie trebuie sa aiba morminte princiare bogate, piramide sau temple impozante. Dar civilizatia nu reprezinta doar aspectul material, economic, al unei populatii, nu reprezinta doar bunurile, ci si valorile. Modelul occidental ne-a obisnuit sa privim cu mai multa admiratie aspectele materiale, cele care ne aduc confort si siguranta fizica, decat pe cele spirituale, care ne ajuta sa aflam care este rostul nostru in lume. Marile civilizatii, trecute sau prezente, sunt demne de admiratie. Dar adevaratele valori nu trebuie cautate in realizarile materiale, ci in cele spirituale. Cand preotii dacilor se rugau in munti, in pesteri ascunse, si ii invatau pe oamenii de rand ca sufletul este nemuritor, iar trupul, materia nu conteaza, cei ai altor neamuri inaltau temple sclipitoare impodobite cu statui impozante. Iar daca dacii nu cheltuiau sume enorme pentru a construi cladiri colosale si a intretine armate profesioniste, asta nu ii facea mai putin intelepti decat vecinii lor. Dimpotriva. Daca dacii erau convinsi de lipsa de insemnatate a valorilor materiale, este firesc sa nu fi investit prea mult in aceste valori. Nu si-au ridicat statui, nici palate colosale, se imbracau modest, la fel ca taranii nostri de astazi, regii purtand in picioare opinci, iar pe cap o caciula de lana in loc de coroana fastuoasa din aur, batuta cu pietre pretioase. Iar cei care, investind mult mai mult in bunuri materiale, i-au numit pe acestia "primitivi" ori "salbatici", nu au inteles ca spiritualitatea este deasupra civilizatiei materiale. Cei care traiau mai mult in mijlocul naturii, aproape de zei, au inteles aceste lucruri mai bine decat cei ce-si petreceau vremea in bai, ospete si spectacole de circ. Spiritualitatea Europei se stinge dinspre vest spre est. La rasarit mereu credinta a fost mai puternica. Orientul poate fi salvator.

Astazi.
Bun venit acasa, Europa!

Ganditorul de la Hamangia

 

Primul homo sapiens din Europa, cea mai veche asezare stabila din Europa, cea mai veche scriere, cea mai veche cultura - astfel de sintagme ii sperie pe multi, dar mai ales pe cercetatori. Nu de putine ori, istoricii nostri, intr-o lupta oarba cu diletantii care se entuziasmeaza in fata unor descoperiri precum cele enumerate mai sus, sustin ca romanul traieste o frustrare istorica. Romanul ar fi frustrat, chipurile, ca nu a avut si el o istorie grandioasa, de invingator, precum altii, si atunci isi inventeaza una care sa il satisfaca. In aceasta falsa istorie, romanul este cel mai tare, cel mai mare, cel mai frumos si primul in toate. Un discurs atat de radical din partea specialistilor nostri elimina cu totul posibilitatea ca, uneori, chiar sa fim cei mai buni sau cei mai tari sau primii. Caci cineva trebuie sa ocupe si aceste locuri. Uneori acestia suntem noi, alteori sunt altii. Noi si noi descoperiri duc mereu la schimbarea datelor din cartile de istorie, iar daca uneori suntem si noi printre primii, acest lucru ar trebui sa ne onoreze, nu sa ne sperie. Daca am lasa deoparte toate aceste temeri si am cauta sa cernem si sa asezam fiecare lucru la locul lui si sa-i dam importanta cuvenita, am fi priviti, poate, cu mai mult respect in Europa. Cine sa ne respecte daca noi insine nu ne respectam? Cat datoreaza Europa acestor locuri, acestor civilizatii, acestei istorii, acestor oameni? Cat datoreaza Europa acestui ungher de lume, in care au incoltit primele seminte de civilizatie si spiritualitate europeana? Ganditorul de la Hamangia, considerat intre cele mai importante artefacte din istoria omenirii, este un simbol al acestor radacini milenare. Pe umerii lui s-au asternut deja 7000 de ani, dar daca ar incepe astazi sa vorbeasca, probabil ar spune: "Bun venit acasa, Europa!".

 

Aurora Petan

Piece of my Joy..

E 2 noaptea si eu trec prin stari fie de surescitare, fie de aproape adormit si nu intelegeam de ce pana cand nu am iesit afara si am vazut caaaat e de frumos! Stau ca un copil mic in pragul usii de afara si ma uit la fulgii de zapada cum tot cad si se astern grabiti sa creasca si mai mult stratul pus pe pamant.
Au trecut aproape 9 luni de dor de alb, de scartait sub bocanci, de aer mai curat, de bucuria pe care ninsoarea mi-o aduce an de an, ca acum 20 de ani cand ieseam pe strada cu vecinii si ne trageam cu sania, de dubite sau autobuze, jucam hokey cu sipci pe post de crose, bidoane de ulei pe post de puc si sanii rasurnate pe post de porti...ce amintiri, ce vanataaai, ce vremuri frumoase :)

Asta e postul meu de iarna, de Craciun, de zapada, de melancolie, de bucurie.
Chiar daca o sa va puna probleme in deplasari, luati-va un moment de liniste si bucurati-va de zapada. Aduceti-va aminte de copilarie, de inocenta, de pubertate si de toate nazdravaniile facute prin zapada :D

Va las cateva cadre din pragul usii mele si ma intor in pat, la cald, mai am doar 4 ore jumate de somn.

Aaa, mai trimit virtual 2 bulgari, unu in Doha..sper sa te atinga inainte sa se topeasca :)) si unu in Kiev..pt tine deja imi fac cazemata :))

Cam asa arata o strada principala acum....5-6 ore..