Cu legea nu e de glumit. Cu legea minelor

Articol de pe Kami Kaze punct ro


O, ţară tristă, plină de humor… Revista Kamikaze sparge cenzura. Au spus-o şi ei, dar cum prea era autopromovare, v-o spun şi eu… ce-i drept, în paginile lor, că altundeva prin media românească (poate în afară de Formula AS) n-am unde. Îmbuibate cu banii (şi publicitatea) Gold Corporation, televiziunile şi „ziarele serioase“ tac precum mortu-n păpuşoi, chiar când e vorba, ca acum, de furt direct din averea voastră. Trist, trist când una dintre puţinele afaceri de corupţie demascate şi pedepsite ale ultimilor ani a fost descoperită de Gazeta Sporturilor. Când adevărul vi-l spune nu publicaţia care are tupeul de a-şi lua chiar acest nume, ci el trebuie căutat într-o revistă de familie sau într-una în primul rând de umor, cum e cea pe care o aveţi în mână.

Pe din dos, sau despre perversiune. Personal, nu consider homosexualitatea un flagel, nici o boală. Îi consider, dimpotrivă, bolnavi – sau măcar dereglaţi – pe toţi cei care nu tolerează diferenţa şi minorităţile, fie acestea naţional-etnice, sexuale, religioase (ori, dimpotrivă, atee) etc. Dar Guvernul Ponta II, mă scuzaţi pentru plasticitatea/vulgaritatea imaginii (însă informaţia nudă trebuie să vă intre bine în cap!), vrea să v-o tragă pe la spate. Tuturor. Oricui. Fără discriminare, ceea ce ar trebui să mă încânte. Dacă ar fi vorba de împreunare consimţită şi nu de viol. Al moralităţii, al legalităţii şi, dacă mai aveţi impresia că astea sunt fineţuri-marafeturi, al proprietăţii în sensul cel mai concret al cuvântului. Măcar PDL-iştii îşi puseseră dintru început, cu mânuţa şi guriţa lui Vi(n)deanu, spolierea Roşiei Montane în programul de guvernare. Măcar Băsescu tuna şi fulgera şi lobbytomiza naţiunea în văzul tuturor. Ponta se ascunde, Ponta tace. Când un foarte provocator mash al celor de la Papaya Advertising punea o întrebare aflată pe buzele multor români, autorităţile locale bucureştene nu au ezitat să dea jos, iute şi perfect ilegal, uriaşul afiş, deşi fusese amplasat cu respectarea tuturor procedurilor.

Pământul de sub picioare. Dar ce vrea acest „nou“ guvern să vă facă? Nici mai mult, nici mai puţin decât, cu concursul „noului“ Parlament, să vă ia casa. Proprietatea. Sau dacă nu aveţi aşa ceva, pe ale bunicilor (pe care speraţi să-i moşteniţi) sau pe ale prietenilor (unde credeaţi că veţi mai merge în vacanţe). Programul de guvernare afişat pe site-ul oficial al Executivului vorbeşte, la pagina 83, despre modificarea Legii Minelor nr. 85/2003 – cică pentru revigorarea activităţii în acest sector economic. Ceea ce foarte puţină lume ştie e că avem de-a face cu o iniţiativă legislativă mai veche, făcută „cu dedicaţie“ pentru Roşia Montană Gold Corporation, dar care va afecta toată ţara. Fiindcă, dacă propunerile de modificare intră în noua formă a legii, orice companie care va obţine o licenţă (industrială) de exploatare pe un areal care cuprinde şi proprietatea voastră vă va putea expropria – nu teoretic, ci efectiv, cu darea afară de pe pământul cu pricina – în două săptămâni, plătindu-vă un preţ decis tot de investitorul privat + autoritatea locală. 

Ia cu grebla, fără ruşine, sau de la penali la anticonstituţionali. „Dar proprietatea privată e garantată de Constituţie!“, veţi spune. Un neimportant impediment pentru senatorii Toni Greblă (PSD) şi Ion Ruşineţ (PDL), iniţiatorii modificării legislative. Pentru că, hai să fim serioşi, cine va semnala anticonstituţionalitatea legii? V-aţi interesat, în ultima vreme, cine e Avocatul Poporului? Aveţi idee ce pondere în Parlament are Opoziţia, ştiaţi că şi din asta cea mai mare parte e controlată de tătucul cianurist Băsescu? Dar nu cu PDL-ul am eu treabă acum, ci cu drept-stângista alianţă care va conduce România pentru o (îndemn eu: hai s-o facem cât mai scurtă) vreme. USL-iştilor, întreb eu acum, sunteţi de dreapta? Atunci faceţi bine şi respectaţi „sfinţenia“ proprietăţii private. Sunteţi de stânga? Atunci explicaţi naţiunii ce fel de haiducie faceţi, când luaţi de la micii proprietari şi daţi corporaţiilor.
 
Roşia e România, varianta horror. Personal, ar trebui să mă bucur. În primul rând, „proprietăţile“ mele se limitează la 600 de metri pătraţi undeva lângă Cluj, deci n-am cum să fiu prea afectat. Apoi, am folosit în repetate rânduri ideea, sau lozinca, dacă vreţi, potrivit căreia nimic nu e mai simptomatic pentru ţară, în întregul ei, decât ceea ce se va întâmpla cu/la Roşia Montană. Drept consecinţă, am înghiţit nenumărate replici în linia „nu mă interesează, satul ăla nenorocit e departe“. Acum va afla fiecare că, de fapt, locuieşte în Roşia Montană. Că problema nu e (doar) a lui Eugen David, Remus Cenuşă, Călin Caproş (şi alte multe nume pe care – nu-i aşa? – nu v-aţi chinuit să le învăţaţi). Nu e doar a ecologiştilor care, cică, frânează dezvoltarea României. Că va fi suficient ca, mâine, o firmă privată, eventual una ca RMGC, care nu ar fi capabilă să desfăşoare activităţi miniere, ci ar vinde apoi toată afacerea, să obţină un acord de explorare/exploatare de la ANRM pentru ca poimâine să vă confişte – ăsta e cuvântul, să nu ne mai ascundem după deget! – pământul de sub picioare.

Revoluţia. În noiembrie 2011, cu două-trei luni înainte de mişcările de stradă care au determinat căderea de la putere a PDL şi a aliaţilor, activiştii clujeni afişau, pe clădirea unui hotel emblematic, acum părăsit, al oraşului, un banner pe care mulţi l-au considerat a fi, ca mesaj, exagerat. Televiziunile şi ziarele „serioase“ au ascuns ştirea. Kamikaze şi alţi fraieri şi-au informat publicul. Deci, da, aruncaţi-vă ochii prin aceste publicaţii, ca să ştiţi când se vor umple din nou străzile, pieţele.

Deşi cel mai bine ar fi să învăţaţi şi să credeţi versurile (eu zic profetice) ale lui Norzeatic:
„… în fine,
revoluţia nu va fi acolo,
nu va fi nici acolo,
– Bine, dar unde va fi?
– Nu ştiu! Fă-o!“

scris de Cornel Vîlcu