Here Again..

Dupa multa vreme simt dorinta si placerea de a scrie ceva pe blog si asta in mare parte se datoreaza unor aproximativ 10 secunde ce au venit la sfarsit de seara, inainte de "noapte buna" si "sper sa ne vedem mai des"...au fost cateva propozitii care m-au facut sa imi readuc aminte de ce acum multi ani am scris pe o hartie albastra "..ever and ever kiddo", sau de ce legatura dintre noi tine de....9-10 anisori.

De ce spun asta? pentru ca de vreme buna nu stiam ce am pierdut si, pe cat de evidenta ar parea, e un lucru pe care nu multi si-l observa pierdut... sau ratacit. Pentru asta iti multumesc.

In ultima vreme ma tot amageam cu fel de fel de scuze, suficient de plauzibile pentru autocritica impusa, dar toate argumentele logice se pierd atunci cand e vorba de asta.


Si acum ca sa fac un pic de lumina pentru eventualii cititori

in 5 ani de trait in Bucuresti un lucru esential - din punct de vedere personal - care ma distingea de ceilalti muritori din capitala era expresia libera, zambitoare si primitoare pe care o aveam atunci cand gandurile imi fugeau in departari si muschii fetei ramaneau fara control constient, cum ar spune unii cand iti relaxezi muschii fetei...Pe unde mergeam metrou, autobuze, orice mijloc de transport vedeam buze cu colturile orientate in jos, sau in cel mai bun caz drepte...fete triste sau cel mult inerte, lipsite de lumina, de speranta...

(Ca fapt divers , incercati sa va surprindeti in momente in care gandul rataceste si vedeti mimica fetei voastre atunci cand e relaxata..aia este starea reprezentativa sau nivelul starii tale de spirit/ starea emotionala din acea perioada. Poate ca veti cauta sa gasiti argumente prin care sa va scuzati sau sa combateti ce am spus, dar nu pe mine trebuie sa ma convingeti..fiecare are datoria sa fie cinstit cu el insusi. Eu unul m-am simtit oarecum tradat de ratiune, in sensul ca ratiunea a preferat sa ignore problema decat sa o infrunte)

Acum am vazut prin ce trebuie sa trec ca sa ajung si eu o mutra obosita si inerta..nu, nu inerta, mult prea serioasa si prea transanta, unde sensibilitatea pentru problemelor altora se regasea cu mare greutate. Partea buna e ca acum stiu ca voi trece cu mai mare usurinta peste situatii de genul pe viitor.

Am uitat sa fac unele lucruri pe care eu singur le spun altora si am ignorat clopotelele cand sufetul le-a tras.

Poate ca veti spune ca sunt un tampit, ca totusi vorbim doar despre un zambet. Dragii mei, poate aveti dreptate, dar un lucru il stiu sigur, nimic nu e mai greu decat sa treci prin viata zambind din suflet in fiecare moment. Daca cineva reuseste asta e pe putin spus de admirat..Eu unul ma stradui si acum am invatat mai bine din tainele pastrarii cumpatului si al detasarii de probleme....si ma bucur. Sunt doar usor intristat ca a durat atat de mult sa imi dau seama si mai mult decat atat, ca nu am vazut singur..

D-asta sunt buni prietenii la casa omului. (Si pt ca trimit sms-uri la ora asta :)) )

Am scris suficient, va las in vib-uri de Patrice...

Cerc inchis - deschis

Bai copii, de o vreme buna se intampla un lucru de care nu sunt deloc multumit. Stiu ca avfem toti probleme, agitatie in viata, greutatile firesti, oboseala, griji, stres, oboseala iar, si tot asa, dar asta nu e motiv sa lasi sa treaca pe langa tine atata amar de vreme fara mai tii legatura cu unu, cu altu..
Pe bune, ne-am indepartat atat de mult ca "grup de prieteni" ca nu mai stiu ce Dumnezeu sa mai discut cu anumite persoane in cazul in care am reusi sa ne vedem. Dar mi-ar placea sa aflu!.

Daca o sa aud, respectiv citesc ceva gen - "da tu de ce n-ai dat nici un semn de viata" o sa consider un gest lipsit de decenta si bun simt. De ce? Pai aceeasi intrebare e valabila si pt cel ce o pune in primul rand. Cu alte cuvinte, nu cautam vinovati, explicatii, ci solutii, propuneri, initiative.

Nu mai conteaza ca nu ne-am mai vazut de mai bine de 6 luni(fara exagerari) hai sa ne vedem acum. hai sa facem o iesire, hai sa facem ceva sa ne vedem.
Tu, cel ce citesti randurile acestea, gandeste-te..de cat timp nu ne-am mai vazut?de cat timp nu am mai baut o bere, vanturat o pleata la un concert, etc? si daca nu ai baut o bere cu mine pana acum, nu e timpul trecut!

Cand ma gandesc la vremurile nu de mult trecute, ma intristez. Cati eram, cate faceam, cum le faceam..si ni se pareau putine, vroiam mai mult..si acum.....acum nici macar pe alea "putine" nu le mai facem...Ne-am instrainat unii de altii..de ce? ne-am lasat condusi de un rimt alert al supravieturii..si nu ne-am mai uitat in jurul nostru, decat poate cand ne-a fost greu..si atunci..surpriza..ajungi la faze stupide cand intrebi pe cineva de xulescu si nici ala nu stie nimic...

E trist si e mult prea devreme sa ne pierdem legaturile. Mai ales ca acum, e mai usor si mai simplu sa comunicam decat oricand...depasiti momentele orgolioase in care ii reprosati lu` X sau lu` Y ca nu au dat semne de viata pana acum si contactati-l.

Eu am spart gheata cu acest "articol", v-am spus ce am pe suflet..simt lipsa vremurilor cand eram un grup mult mai numeros si mai compact. Cu bune, cu rele, eram si era frumos.

In consecinta, eu voi incerca sa imi rectific stilul de viata, astfel incat sa fac mai mult loc pentru voi..Care voi? care vreti..sau "a la Marean"..care este.

Ar mai fi lucruri de spus..dar esenta a fost spusa iar eu voi incepe probabil sa aberez..mai mult..gratie oboselii.


Pe curand..sper


..