Minunatele carenţe

O mică întâmplare recentă - amuzantă pt mine, dar serioasă pt altcineva - m-a determinat să scriu acest articol pe care îl aveam în plan de mai de mult, dar mi-a fost lene şi nici nu e de mare interes, dar să-i dau drumul..


Spre norocul meu, am avut ocazia si oportunităţile să discut cu multe persoane, atât fete cât şi băieţi, despre problemele lor personale dar şi de cuplu. Spun ocazia pentru că îmi face plăcere să analizez situaţiile şi să le înţeleg oamenilor modul de gândire şi de acţionare. Asta m-a ajutat mult în interacţionarea cu oamenii, fie într-un mod formal sau informal.
Mare parte a problemelor (şi aici mă refer strict la relaţiile stabile) sunt cauzate de paranoia, de lipsa de experienţă, de naivitate, de gelozie, posesivitate şi ipocrizie (da, mai sunt multe).

Naivitatea şi lipsa de experienţă nu pot fi scoase din ecuaţie, ele sunt prezente până când respectivul ins începe să înţeleagă mersul lucrurilor.


Voi evideţia un pic ipocrizia din mentalitatea multora..

• gelozia - De ce apare acest sentiment? Ce îl alimentează? Să fie lipsa de încredere acordata partenerului, dar de la care ai pretenţia să aibe încredere în tine?! Eşti atât de atent la tot ce se întâmplă în lumea lui încât îl sufoci şi îl faci să se distanţeze de tine, de aici neuronii tăi încep şi clădesc nişte scenarii de îţi încreţeşte părul, de aici ajungând la
• paranoia - începi si îţi pui toate resursele la bătaie, doar ca să ai certitudinea că cel de lângă tine nu îşi face de cap, dar (şi ăsta e un dar pt bărbaţi în principal) dacă doamna soartă îşi face şi ea de cap şi te pune într-o situaţie în care ţi se oferă o distracţie de o noapte, poate chiar doar de cateva ore - no strings attached - cu o acea persoana potrivită pt aşa ceva, puţine sunt cazurile în care băiatul/bărbatul va respinge oferta şi va merge acasă. Mai puţini dintre aceştia işi vor vedea de viaţă fără să piardă câteva momente în zilele urmatoare fără să nu le pară rău de ce au refuzat.Dar dacă doamne fereşte cel de lângă noi face aşa ceva, e vai şi amar. Asta iar arată cât de ipocriţi suntem cu toţii.
  
• posesivitatea - apare în stransă legătura cu gelozia. Să te ferească Dumnezeu să dai peste unu gelos şi posesiv (analog pt femei) şi să ieşi la bere cu acel cuplu. Să vezi acolo ochii de vultur cum te ard la orice mişcare din preajma partenerului(partenerei), chiar dacă tu te întinzi după scrumieră sau altceva total banal. Sau, să faci glume interpretabile..văleleeeeuuu..păi simţi cum te fixeaza ochii aia care parcă ar mânca din tine (la modul rău); parcă şi auzi usor "Target aquired - Locked on target - Missile ready".. e penibil, ei sunt penibili, iar atmosfera devine din amuzantă într-una...mai puţin amuzantă, sa nu folosesc cuvinte grele.

Ce nu înţeleg este cum poţi să convieţuieşti cu o asemenea persoană. Să ai viaţa făcută raport catre partener, certuri peste certuri, probleme când cel de lângă tine se supără că în loc să suni de "9" ori pe zi, ieri ai sunat doar de "3/4" ori, pentru că ai muncit până peste poate..o mică paranteză - ce dracu găseşti să discuţi în minim 5 discuţii telefonice?? acasă ce îl/o mai intrebi?? Lasă frate omu în pace, vine acasă, dă raportul dacă e ceva ce are pe suflet să împărtăşească şi aia e tot.. - revenind..unde găseşti acele lucruri în relaţie care ar trebui să te facă să te simţi bine când te vezi cu el/ea? Păăăăăăi...ce..sex? găseşti persoane cu care să te freci bine prin baruri/cluburi şi ai şanse să nimereşti şi o persoana mai puţin rigidă..

Ipocrizia e în noi toţi, contează cât o manifestăm în relaţiile noastre. Nu judeca fără să cunoşti toate datele problemei, pentru ca subiectivismul la un loc cu paranoia iţi poate distruge instant puntea de legătura clădită între tine şi partener şi te găseşti singur dar cu orgoliul umflat. Nu stiu cât de practic este sau corect faţă de persoana pe care spui că o preţuieşti. Carenţele personale cat si carenţele de cuplu trebuiesc rezolvate dacă vrei să duci o viaţă de cuplu de care să te bucuri.
Problema e că nu se mai cultivă acele valori etice, morale care să iţi deyvolte mentalitatea într-un mod constructiv..acum, 80% din ce ne înconjoară ne educă în dezvoltarea agresivităţii, orgoliului, indiferenţei, prostiei, imoralităţilor, etc...


Un amic mi-a spus la un moment dat ca ar face orice să îşi rezolve problemele mai puţin să lucreze pe el însăşi..asta e iar o idioţenie cruntă cu care suntem bombardaţi..Din tine pleacă totul! Dacă tu eşti orgolios, gelos, etc, cum poţi să crezi, pt o secundă chiar, că poţi avea luciditate şi pragmatism în rezolvarea problemelor cu care te confrunţi?

Pe final câteva întrebări la care vă rog să raspundeti, sunt in căutare de explicaţii logice, cât şi de opiniile voastre..

1. Ce avantaje aduce relaţiei manifestarea acelor carenţe de către unul dintre parteneri?
2. Eşti dispus să rişti o relaţie bună doar pt că nu vrei să îţi controlezi defectele? Sau consideri că astea sunt nişte atuuri cu care ai fost "hărăzit"?
3. Ce urmăreşti într-o relaţie? Ce îţi doreşti de la cel de lângă tine?

Comentaţi după placul inimii, dar totuşi la subiect.