Dosarul „Aurul dacilor“, retezat la Parchetul General

Dosarul „Aurul dacilor“, retezat la Parchetul General

Adrian Năstase, Ioan Talpeş, Dan Iosif, Gabriel Bivolaru şi Sergiu Nicolaescu au primit, în urmă cu două zile, decizia de neîncepere a urmăririi penale în dosarul disjuns din „Aurul dacilor“, în care erau acuzaţi de tăinuire. Procurorul Gabriela Zlata, de la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului General i-a cadorisit la comandă pe cei cinci cu NUP, fără să aibă măcar curajul să îi audieze în acest caz. Soluţia primită de aceştia demonstrează două lucruri: ancheta a fost stopată, în actualul context politic, în urma unei înţelegeri dintre PD şi o anumită parte a PSD. Cel de-al doilea: în cauză se încearcă tragerea la răspundere doar a celor 13 inculpaţi, cu nume deloc răsunătoare. Prin urmare, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, Lazăr Augustin, s-a înşelat din nou, atunci când a stabilit filiera de vânzare a podoabelor prin cei cinci.

Fostul premier Adrian Năstase, ex-consilierii lui Ion Iliescu, Ioan Talpeş şi Dan Iosif, fostul deputat PSD Gabriel Bivolaru şi Sergiu Nicolaescu au scăpat de problema dosarului penal disjuns din „Aurul dacilor“, aflat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Soluţia nu este una surprinzătoare. În decembrie 2006, odată cu aducerea în ţară a patru dintre brăţări, procurorii de la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică au anunţat că există un dosar aflat în faza de cercetări prealabile, cu privire la comiterea infracţiunii de tăinuire, pe numele celor cinci.

Deşi la acea dată, potrivit versiunii oficiale, cauza urma să fie finalizată în maximum o lună, de abia în urmă cu două zile procurorul de caz a emis rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale. Potrivit unor surse, dosarul nu a fost instrumentat în niciun fel, cei cinci nefiind audiaţi nici măcar în legătură cu infracţiunile pentru care erau cercetaţi.

Procurorul Gabriela Zlata nu a avut curaj să îi audieze pe cei cinci
Unul dintre colegii procurorului Zlata a mărturisit, la acea dată, reporterilor ATAC, faptul că „nu are ea nicio treabă să-i cheme pe ăştia (n.n.-cei cinci) la audieri. Nu a făcut niciun act în dosar.“ Afirmaţia colegului nu a surprins, deoarece anchetatorul care a instrumentat dosarul, Gabriela Zlata, este recunoscută pentru incompetenţa şi obedienţa de care a dat dovadă de-a lungul timpului. Zlata este un procuror care a avut tupeul de a scrie într-o rezoluţie că „legea stabileşte clar“ condiţiile în care un individ cercetat poate fi minţit, bătut şi torturat, pentru a „colabora“ cu organele legii. Mai mult, de cele mai multe dintre plângerile penale îndreptate împotriva unor procurori sau judecători au fost soluţionate de Zlata cu NUP, fără ca aceasta să efectueze vreun act în dosar. Prin urmare, cum să îşi permită un astfel de procuror să îi citeze pe cei care odată au controlat România? Conducerea Parchetului General a fost conştientă din prima secundă că Zlata nu este capabilă să instrumenteze un astfel de dosar. Singura ei abilitate este aceea de a răspunde prompt unor ordine. Ca urmare, singurul motiv pentru care finalizarea acestui caz a fost trâmbiţată în presa centrală, care nu s-a chinuit să descopere adevărul, a fost acela de a da o notă de grandoare cauzei, prin numele implicate. În final, însă, prin NUP-ul primit de cei cinci, a ieşit la iveală înţelegerea făcută de PD cu o anumită ramură a PSD, privind stoparea anchetelor „dureroase“.

Talpeş: „Cred că este un aranjament“
Dovada faptului că procurorul Gabriela Zlata a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale fără a face nicio cercetare prealabilă sunt chiar declara- ţiile celor cercetaţi. Senatorul Ioan Talpeş ne-a declarat ieri că nu a fost citat niciodată să dea vreo declaraţie în această cauză. Mai în glumă, mai în serios, Talpeş a exclamat: „Cred că este un aranjament. Pentru tezaurul de la Moscova, tot eu am fost făcut responsabil, pentru tezaurul dacic, văd că tot eu sunt responsabil“. Pe de altă parte, deputatul Dan Iosif a afirmat că decizia procurorilor este una firească, pentru că „întregul dosar a fost o făcătură. Am fost solicitat să mă prezint la audieri (n.n. - în dosarul mare „Aurul dacilor“), dar am refuzat, pentru că mi s-a făcut o percheziţie pe baza unei dispoziţii a unui procuror din Alba“. Pe de altă parte, Dan Iosif s-a arătat deranjat de faptul că „prietenia mea, cu cineva care a ajutat autorităţile să bage după gratii reţeaua mafiotă condusă de poliţiştii din Hunedoara şi Alba, a fost interpretată ca o implicare a mea în acest dosar“. La rândul său, fostul premier Adrian Năstase a declarat: „pe mine nu m-a mirat că s-a dat acest verdict de neîncepere a urmăririi penale pentru că nu aveam nicio legătură cu acest dosar. M-am mirat că din 2005 numele meu a fost amestecat într-o operaţiune de contrabandă. Sper că cei care se fac vinovaţi vor răspunde pentru această acţiune politică de decredibilizare a unui adversar politic. Pentru folclorul românesc, pentru românii care fuseseră bombardaţ i cu ideea bogăţiei lui Adrian Năstase, trebuia adăugată şi această imagine, a unui Adrian Năstase care fură şi aurul dacilor. Operaţiunea a fost pusă la cale pe un scenariu politic. M-a deranjat teribil, deşi eu am fost cel care a introdus sistemul de pază la Sarmisegetuza, deşi în mandatul meu s-a adoptat legea patrimoniului, toată această mizerie împotriva mea a fost pornită de la nişte procurori din Hunedoara, dar cu complicitatea unora dintre şefii lor din Bucureş ti. Eu am făcut nişte plângeri la CSM în legătură cu menţionarea numelui meu în acest dosar, plângeri la care nu am primit niciun răspuns“.

Procurorul Lazăr Augustin a gafat din nou. De data aceasta, iremediabil
Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, Lazăr Augustin, cel care a instrumentat cauza mare „Aurul dacilor“, a susţinut, încă de la începutul anchetei, că brăţările s-au traficat prin cei cinci demnitari. NUP-ul dat de procurorii Parchetului General i-au dărâmat însă tot cazul pentru că procurorii de la Parchetul General tocmai au demonstrat neimplicarea în traficul cu obiecte susceptibile a face parte din patrimoniu. Culmea este că Lazăr a recurs la o meschinărie pentru a putea să îi implice pe Năstase, Dan Iosif, Talpeş şi ceilalţi în acest caz: s-a folosit de mărturiile a trei indivizi, arestaţi şi ulterior condamnaţi la ani grei de puşcărie în dosarul „Spumă şi Bibanu“. Aceştia au „mărturisit“ că ştiu de implicarea celor cinci în traficul de brăţări, iar Lazăr a trimis la dosarul lor o adresă prin care cerea instanţei clemenţă în pedepsirea celor trei. De la aceste mărturii a pornit Lazăr „grandioasa“ anchetă, implicându-i pe cei cinci. Prin urmare, ce ar mai putea Lazăr să spună acum? Că, de fapt, brăţările au fost doar furate, dar nu şi vândute? Sau că, după trei ani de anchetă, a descoperit el o altă reţea prin care s-au traficat podoabele? Orice ar încerca să bâiguie, argumentele sale nu mai stau în picioare. Dându-şi seama de faptul că propriii lui colegi, odinioară subordonaţi, i-au distrus un dosar care ar fi reprezentat cele 15 minute de glorie din cariera sa de procuror, Lazăr ne-a răspuns, bâlbâit, că „nu am cunoştinţă de NUP, da..... nu dau interviuri prin telefon“. După care ne-a închis telefonul, deşi, în nenumărate alte rânduri, nu a avut nicio problemă în a da interviuri astfel.

Articol de
VOICHIŢA RĂŞCANU
ANA IOAN
DAN BĂCAN


*inca un rahat trecut cu vederea de bratul dreptatii din tara noastra...Le urez distractie maxima cat mai au de trait pe acest pamant caci vor avea o surpriza mare..what comes around goes around..