Piatra Rosie - Fetele Albe

	Piatra Roşie

Piatra Roşie, înălţime submontană (832 m alt.) în zona Munţilor Orăştiei, situată pe teritoriul com. Boşorod (jud. Hunedoara), pe al cărei platou a fost ridicată o cetate dacică datată la finele sec. 1 a. Chr. şi în sec. 1 p. Chr. Cetatea a fost prevăzută cu o dublă fortificaţie. Primul zid de incintă, cel mai vechi, de formă patrulateră, cu dimensiunile de 102 x 45 m şi cu cinci turnuri interioare (patru la colţuri şi unul pe latura de E), a fost construit din blocuri de piatră fasonată legate între ele prin intermediul unor bârne de lemn ale căror capete erau fixate în scobituri în formă de coadă de rândunică. Spaţiul dintre cele două paramente era umplut cu pietre obişnuite şi cu pământ, tehnică folosită şi la celelalte fortificaţii ale cetăţilor dacice din aceeaşi zonă. Accesul în cetate se făcea prin turnul din colţul de N-E spre care ducea un drum lat de 3 m, în trepte, pavat cu lespezi de piatră. Piatra Rosie. Desen de Radu Oltean În interiorul cetăţii s-au găsit urmele unei mari clădiri cu absidă, construită din lemn pe temelii de piatră, şi o cisternă. A doua incintă, constând dintr-un zid de piatră şi pământ gros de 1,50-2 m, întărit şi cu palisadă, cuprindea zona de E, cu mai multe terase şi reunind două dintre turnurile ridicate anterior. Această incintă, cu rol de avanpost, pare să fi fost ridicată în răstimpul dintre cele două războaie daco-romane. În partea de N-V a primei cetăţi s-au găsit câţiva tamburi de piatră aparţinând unui sanctuar şi urmele unor clădiri cu mai multe încăperi, aşezate pe temelii de piatră. În cursul cercetărilor arheologice efectuate în 1921 şi 1949 au fost descoperite: ceramică de diferite tipuri, unelte, arme şi piroane de fier, obiecte din bronz, printre care şi un opaiţ, monede din Thasos, Histria şi denari romani republicani, la care se adaugă un candelabru cu trei braţe, bustul de bronz al unei divinităţi şi resturile din învelişul de fier al unui scut, frumos ornamentat, având în centru un bour înconjurat de un decor de palmete. Pe Dealul Piatra Roşie, în apropierea satului Luncani, în partea superioară a văii cu acelaşi nume, la altitudinea de 831 m, se află cetatea dacică cunoscută sub numele de Luncani - Piatra Roşie. Cetatea, ridicată din piatră, are formă patrulateră, cu laturile de 102 x 45 m, fiind prevăzută cu patru turnuri de apărare, situate în colţurile incintei, iar un al cincelea fiind situat la mijlocul laturii de est a fortificaţiei. În interiorul incintei au fost identificate vestigiile unei construcţii de lemn, ale cărei baze de piatră s-au păstrat integral. Pentru aprovizionarea cu apă a garnizoanei staţionate aici, în colţul de nord-vest al cetăţii exista o cavitate săpată direct în stâncă. În afara incintei cetăţii au fost observate urmele unui sanctuar, format din aliniamente de baze de coloane din piatră (plinte). Reconstituire grafica a fortificatiei. Click pe imagine Drumul de acces către cetate, era flancat de trei turnuri de pază. Cetatea de la Piatra Roşie face parte din sistemul de fortificaţii care apăra capitala regatului dac de la Sarmizegetusa Regia. Prin amplasarea ei geografică, cetatea controla accesul spre Grădiştea de Munte dinspre Valea Streiului. Satul Luncani Luncani, sat în com. Boşorod (jud. Hunedoara), pe teritoriul căruia se semnalează urme de locuire dacică; (pământ ars, ceramică, materiale de construcţii din fier). Tot de aici provine un depozit de unelte dacice (2 cleşti, o rangă, 3 securi, o bardă de tip celt, o teslă). În spatele Şcolii de la "Târsa Luncanilor" se află un castru roman pentru trupe aflate în marş (100 x 240 m), cu valuri de pământ groase de cca. 8 m şi înalte astăzi de 1- 2 m. [I. G.] Bibliografie: 1. C. Daicoviciu, Al. Ferenci, Aşezările dacice din Munţii Orăştiei, Bucureşti, 1951, p. 48-52. 2. ***, TIR, L 34, p. 75. 3. Gh. Lazin, în Sargetia,7,1970, p. 21-26.

	Feţele Albe

Aşezarea de la Feţele Albe este situată pe coasta de sud, însorită, a dealului Muncelului, despărţită fiind, printr-o vale îngustă de înălţimea pe care se păstrează ruinele de la Sarmizegetusa Regia. Ea face parte din categoria aşezărilor dacice compacte, fiind amplasată pe terase susţinute de ziduri din blocuri de calcar, construite în tehnica "murus Dacicus", specifică tuturor fortificaţiilor dacice din munţii Orăştiei. Alături de construcţiile civile trebuie remarcată existenţa aici a unui sanctuar circular cu stâlpi de piatră, descoperit pe terasa a IV-a. El a fost distrus, ca şi aşezarea, în urma unui mistuitor incendiu ce a avut loc, foarte probabil, în timpul celui de-al doilea război daco-roman (105 - 106 p. Chr.).